Care a fost prima ta apariţie pe eşichierul internaţional ?
Debutul internaţional mi l-am făcut la vârsta de 12 ani, în Grecia, unde am ieşit campioană europeană.
 
În anul 2002 ai obţinut medalia de aur la C.E.juniori şah rapid de la Novisad. Ce amintire păstrezi acestui concurs şi disputei tale cu Raluca Sgîrcea, clasată pe locul 2 ?
Novisad este un oraş frumos, cu o istorie interesantă, am avut şi zi liberă, timp în care am fost în excursie, dar eram mică şi nu mai ţin minte detalii… lucrul pe care mi-l amintesc cel mai bine este sentimentul de fericire şi mândrie pe care l-am avut atunci când s-a strigat la rând Romania, şi nu pe orice loc, ci pe 1 şi 2. Este un sentiment care nu poate fi descris în cuvinte (în special pentru că eu şi Raluca suntem prietene) şi pe care îmi doresc să îl mai trăiesc.
 
Care este explicaţia pentru transformarea finalei de senioare din 2005 într-o deziluzie, după un start promiţător ?
Îmi amintesc partidele de la acea finală ca şi cum ar fi fost ieri. S-a jucat tur-retur, iar după tur eram prima, dar deja avusesem 2 partide ratate din lipsă de concentrare şi prea mare siguranţă pe mine. In retur în schimb am cedat psihic, m-am emoţionat, a fost un concurs de pe urma căruia am învăţat multe, dar pe care nu vreau să-l mai repet vreodată.
 
Ai obţinut remarcabil de repede titlul de maestră internaţională. Când ţi-ai făcut normele necesare ?
Titlul de WIM l-am obţinut în Chişinău la C.E. de senioare din 2005. Acolo am jucat relaxată, pentru că era prima dată când jucam un astfel de turneu şi veneam după un eşec suferit la finala de junioare unde nu am luat medalie. Singurul meu scop era să câştig câteva puncte Elo, nu mă gândeam la norme sau titluri. Din acel moment am luat decizia finală că voi face şah, şi că am să-l fac cât se poate de serios.
 
Care sunt antrenorii cu un aport major la formarea ta ?
Am învăţat să mut piesele cu domnul Manole, cu care am continuat şi cu care voi merge mai departe. La clubul Politehnica Iaşi mai sunt şi domnii Ungureanu şi Danilov, cu care am mai fost plecată în turnee şi cu care m-am mai antrenat, dar atunci când am o nelămurire de orice natură, şahistică sau de viaţă, apelez întotdeauna la domnul Manole. El nu m-a învăţat numai şah, m-a învăţat cum să gândesc în existenţa cotidiană, cum să abordez o problemă în viaţă; că eu nu aplic întotdeauna ce am învăţat este altă poveste...
 
Campionatele Europene pe echipe pentru junioare au devenit o specialitate românească, după medalia de argint din 2006 de la Balatonlelle urmând aurul din acest an de la Subotica. Care au fost secretele acestor reuşite ?
Secretul a fost prietenia care ne leagă, cu toate că jucam la aceeaşi grupă şi ne batem pentru medalii de la 10 ani. Competiţia între noi există, dar numai pe tabla de joc, în rest suntem prietene. Am amintiri frumoase de la aceste campionate. Dacă ai coechipieri cu care te înţelegi, campionatele pe echipe sunt cele mai frumoase.
 
C.E. junioare 18 ani de la Herceg Novi 2006  au însemnat cea mai importantă performanţă a carierei tale: titlul de vicecampioană europeană. Care a fost povestea acestei medalii ?
Istoria medaliei este lungă. Cu un an înainte jucasem foarte bine până în ultimele două runde pe care le-am pierdut repede. După şahul practic au urmat C.E de şah rapid şi de blitz la care nu m-am mai putut concentra, deci nu am pierdut unul, ci mai multe campionate europene. La început mi-am spus că mă las de şah, dar când am ajuns acasă am zis că am să muncesc mai mult şi am să mă întorc ca să cuceresc un loc pe podium.
 
Prima finală naţională de juniori la dezlegări pe care am arbitrat-o, cea de la Predeal din 2006, a fost marcată de punctajul remarcabil cu care ai ocupat prima treaptă la cat.18 ani. Cum te-ai pregătit pentru acel concurs ?
Mai participasem la C.E. de dezlegări, dar niciodată nu l-am luat în serios, iar la început nici finala nu am luat-o în serios. Nu m-am pregătit în mod special, am făcut câteva studii înainte. Cel mai mult la acea finală a contat starea mea de spirit, eram fericită că tocmai ieşisem vicecampioană naţională şi că voi participa la C.E. După ce am rezolvat primele probleme repede, am ştiut că am să ocup un loc pe podium, cu toate că a fost un mat în 4 pe care şi acum îl ţin minte, pentru că am stat mai mult de 30 de minute şi tot nu am văzut rezolvarea.
 
Prima ta prezenţă în echipa naţională feminină de senioare a fost consemnată în meciul amical feminin România-Bulgaria, jucat în august 2007 la Bascov. În ce măsură a contat ambianţa pentru rezultatul tău (cel mai bun din echipă) ?
După prima rundă care a fost un eşec total, poate şi pentru că veneam după 5 zile de cantonament  (aşa se face că noi eram în atmosfera de antrenamente si nu în cea de concurs), am reuşit să ne revenim pentru că ne-am susţinut una pe alta. Eu mă cunosc cu Paula de la 10 ani, ne înţelegem foarte bine şi eram deja la al treilea concurs în care eram în echipă cu ea, iar de Alina şi Smaranda nici nu încape discuţie să nu mă înţeleg bine. Cu domnul Milu mai făcusem antrenamente, deci nu era un necunoscut, ne obişnuisem cu stilul lui. Se ştia că rezultatul obţinut acolo este important pentru selecţia la C.E., dar nu s-a pus problema unei competiţii între noi, ci din contră am arătat că înainte de interesele noastre contează echipa şi binele ei. Astfel de meciuri ar mai trebui organizate, tocmai pentru a dezvolta acest spirit de echipă, care este foarte important.
 
Cu 6,5 p. din 9 ai înregistrat cel mai bun rezultat din formaţia României la recentele Campionate Europene pe echipe de la Heraklion. Cum apreciezi acest scor ?
Sunt mulţumită de rezultatul meu, cu toate că am ratat două partide în care aveam avantaj (meciurile cu Lituania şi Slovenia). După a doua partidă pierdută, mi-a fost frică să nu trec prin aceeaşi pasă în care căzusem cu o lună înainte, adică să nu îmi mai pot reveni; în schimb după acest C.E. am învăţat să îmi stăpânesc nervii mai uşor şi cu ajutorul doamnei Jicman, cu al lui Gergely şi bineînţeles cu al fetelor, am reuşit să mă mobilizez şi să pot să am un finiş cu 4,5 din 5 partide.
 
Cum ţi s-a părut atmosfera în cadrul echipei naţionale la această primă competiţie majoră de senioare la care ai reprezentat culorile ţării ?
La start am avut emoţii, pentru că mă aflam la prima participare şi eram cea mai mică. Odată început concursul, mi-au trecut emoţiile cu privire la echipă, pentru că am simţit că suntem unite indiferent de rezultat şi că o să ne sprijinim una pe alta pentru a putea face o impresie bună şi pentru a avea un rezultat pe măsură. Cu apropierea ultimei runde, tensiunea creştea, dar asta nu a făcut decât să ne motiveze să fim unite. Când plecam la partidă, plecam împreună, aşteptam să termine fiecare, la prima vedere par lucruri minore şi puerile, dar contează foarte mult pentru moralul echipei şi eu cred că influenţează şi rezultatul.
 
Care au fost marile jucătoare străine care te-au impresionat la Heraklion ?
Nu pot să zic foarte multe despre stilul de joc al vreunei jucătoare, pentru că atunci când dau căutare la exemple de partide pentru repertoriul meu, majoritatea sunt jucate de către mari maeştri. In schimb le admir pe surorile Kosintseva pentru seriozitatea şi modestia pe care o afişează (nu le cunosc personal, deci nu pot spune prea multe), pe lângă jocul foarte bun.
 
Eşti o fidelă a excursiilor organizate în ziua liberă a diverselor competiţii, chiar am văzut în albumul tău foto două poze din splendida insulă croată Krk. Ce impresii ai păstrat din luna trecută de la Cnossos ?
Imi place să merg în excursiile organizate, pentru că pe lângă faptul că vezi nişte locuri minunate, te ajută să te relaxezi şi să te încarci cu energie pozitivă pentru cea de-a doua parte a turneului. Eu am fost pentru a doua oară în Creta şi la Cnossos. Excursia a fost bine organizată, am avut ghid care ne-a însoţit şi ne-a explicat istoria acelor locuri. M-a impresionat legenda minotaurului şi a labirintului care a fost construit acolo. Grecia este o ţară plină de mituri şi de istorie.
 
Openul din acesta an de la Predeal ţi-a adus prima normă de mare maestră. Ţi le-ai planificat deja pe următoarele ?
A fost o surpriză pentru mine ca mi-am făcut normă de WGM la Predeal, pentru că în 2006 am jucat prost la acest open. Concursuri la care să-mi fac normă am, acum totul depinde de cât de în formă mă voi prezenta şi de cât de bine pregătită voi fi. Sper ca la C.E de senioare de la Plovdiv să reuşesc să-mi fac o normă, poate chiar pe cea “de aur” (cu valoare dublă).
 
Ai urcat pe podiumul naţional al senioarelor la rapid în 2006 şi în acest an la blitz. Consideri că ai calităţi speciale pentru aceste forme expeditive de şah ?
Dimpotrivă, în timpul unei partide de şah practic aproape tot timpul intru în criză de timp. După părerea mea, la şahul rapid şi la blitz contează foarte mult starea de spirit pe care o ai, cât şi puterea de a lua decizia, fără ca să ai un calcul foarte precis, cum este la şahul practic. Eu îl prefer pe acesta, deoarece acolo se vede adevărata valoare.
 
Ce program de pregătire săptămânală ai ?
Cu domnul Manole fac în fiecare zi în jur de 3-4 ore. In week-end, după terminarea antrenamentului care se face la club, mai lucrez cu Alina şi cu Smaranda. In timpul şcolii este ceva mai greu, mai ales că acum sunt în clasa a XII-a şi am bacalaureatul, dar încerc să le împac pe amândouă; oricum însă, şahului îi acord mai mult timp.
 
Spre ce te vei îndrepta după terminarea  liceului ?
Incă nu am avut timp să mă gândesc foarte serios la asta, dar probabil am să mă îndrept spre facultatea de sport la kinetoterapie. Momentan vreau să încerc să-mi canalizez energia mai mult spre şah, să reuşesc să-mi ating obiectivele propuse pentru anul 2008, după care o să am timp să mă decid şi în privinţa facultăţii.
 
Care sunt pasiunile tale de timp liber ?
Atunci când faci şi altceva în afară de şcoală sau facultate, timpul liber este destul de limitat. De obicei îmi petrec timpul liber cu Smaranda şi Alina plimbându-ne prin parc, sau dacă este frig mergem la un ceai şi ascultăm muzică.
 
Eşti născută pe data de 19 februarie 1989. Combinaţia Vărsător-Peşti are o chimie favorabilă şahului ?
Până acum a fost bine, eu sper să fie şi mai favorabilă în viitor. Oricum nu cred în horoscop, cred numai în munca şi în dorinţa pe care o ai ca să ajungi o jucătoare bună.
 
Pentru ce oraş din lume ai da Iaşiul ?
Fiecare oraş din lume are farmecul lui. In Iaşi ştiu şi lucrurile frumoase, dar le cunosc şi pe cele urâte, pe când în alte oraşe pe care le-am vizitat sau pe care le-am privit la  televizor am văzut numai partea bună şi frumoasă a oraşului. Mi-ar plăcea mult să locuiesc oriunde în Germania, pentru că mi se pare o ţară specială, cu oameni deosebiţi.
 
Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, decembrie 2007
©Federaţia Română de Şah
_{Precizăm că opiniile exprimate aparţin în totalitate celor intervievaţi şi nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Şah.}