Federatia Romana de Sah - Pagina Principala European Chess Union World Chess Federation
Anunturi
A apărut Revista ŞAH, numărul 3 mai - iunie. Cu un conţinut bogat şi de înaltă ţinută, în acest număr se alocă spaţii largi succeselor româneşti la CM Şcolar de la Iaşi , ultimelor mari competiţiii internaţionale.Moscova, 2017, Levon Aronian se impune la Baden Baden , partide comentate de antrenorul emerit Mircea Pavlov,Partida comentată a marelui maestru Florin Gheorghiu, Blocada clasica şi modernă E. Sveşnikov, Regele activ in final Valentin Stoica , Campionii din Cupa României,.Şah la Lieşti şi Cupa Primăverii din Bucureşti. Comenzi şi abonamente la dorinpavel@yahoo.com
A apărut Psihologia copilului Ș.A.H.
carte scrisă de Florin Păunescu!
Informații tel: 0744 240 884
E-mail: siroexcel@yahoo.com

Scurtă prezentare a cărții

Interviul Lunii

Arhiva: 2007 - 2011
Pagina:  
1

Data postarii: 29 Decembrie 2012
Cristina şi Ovidiu, prin performanţele voastre şi ale celor doi copii, sunteţi cea mai prodigioasă familie din istoria şahului românesc. Care au fost momentele înfiripării ei ?
CF: În 1988 amândoi am fost selecţionaţi în echipele olimpice ale României şi, coincidenţă sau Destin, ambii am fost rezervele echipelor naţionale. Eu am jucat mai multe partide, iar Ovidiu m-a ajutat la pregătire şi am petrecut mult timp împreună, iar la finele Olimpiadei cererea sa în căsătorie a venit firesc, la fel ca şi acceptul meu.
OF: Nu a fost chiar aşa de simplu. Idila noastră nu a fost neapărat pe placul oficialilor, dar a constituit o bună explicaţie pentru rezultatul sub aşteptări al echipei masculine. Aşadar am fost desemnat oficial „ţap ispăşitor” pentru insuccesul echipei şi „pedepsit” cu suspendarea pe un an de zile din activitatea competiţională.

Sunteţi pe picior de egalitate la titlurile naţionale de juniori, câte 3 fiecare (Ovidiu în 1976, 1977 şi 1978, Cristina în 1983, 1985 şi 1987). Căror antrenori consideraţi că le puteţi datora procentul major al acestor reuşite ?
CF: Dacă pentru Ovidiu, doamna Margareta Perevoznic a fost primul şi singurul său antrenor, la mine e puţin mai complicat. Principalul „vinovat” în obţinerea succesului atât ca junioară dar şi mai apoi, îl datorez tatălui meu şi profit să îi mulţumesc pe această cale. Cei care şi-au pus amprenta asupra carierei mele viitoare au fost, în ordine cronologică, domnii Botez, Astman, Smida, Drăghici şi, evident, Ovidiu. Domnul Constantin Botez (tizul cunoscutului jucător) a fost primul meu antrenor (nu ştiu daca îl pot numi aşa) la care m-a dus tatăl meu în 1980, după ce am câştigat Daciada şi cu care am lucrat finaluri de pioni. Apoi Horia Astman, care era în 1980-1981 în Petroşani şi a stat timp de un sezon cât a jucat pentru echipa din oraş şi, mai ales, a fost antrenorul ei şi al meu !... De asemenea, domnul Josif Smida a lucrat cu mine o scurtă perioadă (la insistenţele tatălui meu), până am fost remarcată de antrenorul şi selecţionerul de atunci al lotului de junioare, domnul Iulian Drăghici, căruia îi datorez evoluţia mea de la categoria a II-a la maestră internaţională.

continuare »

Data postarii: 30 Noiembrie 2012
Ce repere ale mişcării şahiste bănăţene au influenţat începuturile tale şahiste precoce ?
Primul contact cu şahul a fost după împlinirea vârstei de 3 ani. Tatăl meu, un amator pasionat de şah, începuse să îl înveţe pe fratele meu mai mare. De plictiseală probabil, am început să îi chibiţez, iar în scurt timp a ajuns să mi se pară un joc fascinant. Până la 6 ani am învăţat în familie, avându-i ca parteneri principali de joc pe fratele şi pe tatăl meu. Puţină lume ştie că am un frate care a reuşit o remiză cu Nisipeanu, la o semifinală de juniori ! La vârsta de 6 ani am fost dus la CSS 1 Timişoara, în probe, la doamna Ligia Jicman. Ţin minte că am jucat cu câţiva copii care erau deja înscrişi, iar după ce am câştigat câteva partide la rând, m-a acceptat în grupa dansei.

Câtă pregătire şi cât talent au fost încorporate în medalia ta de aur de la C.N. juniori 1989, când aveai doar 9 ani ?
Probabil că au contat în egală măsură; după ce m-am înscris la club am luat din ce în ce mai serios şahul, nemaifiind un simplu joc pentru mine. Începusem să investesc din ce in ce mai mult timp pentru studiu. Semne prevestitoare ale unui succes au existat, întrucât la 8 ani începusem să joc binişor pentru vârsta respectivă şi am fost aproape de a mă califica în finala de băieţi sub 10 ani.

După titlul suprem al lui Florin Gheorghiu din 1963, ai deţinut la un moment dat cea mai bună performanţă masculină românească la C.M. juniori, prin argintul de la Fond du Lac (S.U.A.) în 1990. Care a fost traseul spre această reuşită ?
Deja eram pentru a doua oară campion naţional, încrederea crescuse. Aveam experienţa unei astfel de competiţii, întrucât participasem şi cu un an înainte la Mondialul din Porto Rico, obţinând locul 6.
Am jucat bine, cu excepţia unei partide, contra campionului... sincer nici nu mai ştiu numele lui, era un tip ciudat din Bangladesh şi părea mult mai mare decât ceilalţi participanţi. A şi dispărut apoi destul de repede din lumea şahului...
Îmi aduc aminte cu plăcere de ultima rundă, în care aveam nevoie de remiză contra lui Vallejo pentru a-mi asigura medalia. Antrenorii delegaţiei m-au învăţat să fac 10 mutari cu încredere, după care să propun remiză în limba spaniolă. Am avut plăcuta surpriză ca Vallejo să accepte foarte mulţumit oferta, fără a sta pe ganduri. Oricum nu mai avea şanse de medalie. Mă întreb şi acum dacă a acceptat de frică... cine ştie cum l-or fi instruit antrenorii lui !

continuare »

Data postarii: 30 Octombrie 2012
Cel puţin aparent, nu ai fost un performer precoce în domeniul şahului. Care au fost condiţiile începuturilor şi cum s-a produs saltul către rezultatele de nivel naţional ?
Din nefericire am început şahul târziu, la 12 ani, după mai multe nereuşite cu handbalul, fotbalul, luptele libere şi atletismul. Simţeam că trebuie să realizez ceva într-un sport. Aici a intervenit tatăl meu, care este un jucător amator bun şi m-a ridicat destul de mult încât să încep să joc într-un club. Am reuşit să ajung singur candidat de maestru, moment în care adevăratul salt spre Maestru internaţional l-am realizat datorită colaborării cu domnul Paul Joiţa, un om deosebit care şi-a pus amprenta pe dezvoltarea mea şahistă.

În 1984 ai obţinut medalia de bronz la C.N. juniori 20 ani, după Cătălin Navrotescu şi Alin Ardeleanu. Ce s-a împlinit de atunci şi până acum, din ceea ce visai ?
Acel rezultat a reprezentat accederea în liga B (competiţia de unde se realiza calificarea în finala naţională) şi implicit acordarea titlului de Maestru. Apoi, semnificative în viaţa mea au fost obţinerea titlului de campion naţional în 1991 şi cele două Olimpiade de la Moscova şi Erevan. Ce-i drept, năzuiam mult mai mult, dar din 1991 până în 1994 am făcut o greşeală, dedicându-mă unei afaceri de familie.

continuare »

Data postarii: 30 Septembrie 2012
La 6 ani după aurul european de la Herceg Novi, iată-te din nou medaliată în întrecerea continentală a junioarelor. Cum se amestecă trăirile de pe urma acestui rezultat deosebit ?
Sentimentul este unul deosebit, nu mă așteptam să mai ating vreodată o asemenea performanță . A fost o surpriză pentru toată lumea, dar mai ales pentru mine. După aurul obținut în 2006, mă așteptam să mai reprezint un pericol pentru adversarele mele și în anii ce aveau să vină, dar timpul a trecut și fiecare an, parcă, îmi demonstra că ele progresează iar eu sunt în regres. Nu am mai reușit să mă mențin printre primele în clasament. Anul acesta m-a făcut să realizez că timpul nu e pierdut și trebuie să mă impun de acum la fiecare Campionat European sau Mondial. Mă bucur foarte mult că am reușit să aduc o medalie acasă, dar trebuie să mă mențin pentru Campionatul Mondial din Slovenia.

Recentul tău duel de la Praga cu Andreea Navrotescu a readus în memorie disputa voastră de la Campionatul Naţional Predeal 2006, în care te-ai impus după un come-back în forţă. Atunci consideri că a început afirmarea ta ?
Da, consider că atunci a fost momentul când șahul chiar a devenit un lucru serios pentru mine. Titlul din acel an, de campioană națională, m-a condus către titlul de campioană europeană din același an și astfel am înțeles că am potențial. Poate că dacă n-aș fi ieșit campioană națională, n-aș fi participat la acel Campionat European, iar lucrurile ar fi decurs cu totul diferit.

continuare »

Data postarii: 30 August 2012
A existat în oraşul tău natal, Sibiu, un climat specific care te-a atras spre practicarea şahului ?
Jocul de şah l-am învăţat pe când aveam 10 ani de la fratele meu, pe atunci în vârstă de 8 ani, şi care la rândul său l-a învăţat de la un copil din cartier. Preţ de jumătate de an au urmat între noi multe dispute aprige, însă mai mereu fratele meu ieşea învingător, ceea ce m-a făcut să renunţ la sportul minţii, în favoarea altor jocuri, gen Monopoly, unde eu aveam câştig de cauză. Iarna, în timpul orelor de sport, datorită iniţiativei domnului profesor Neagoe Vasile, în şcoala unde învăţam eu se juca şah, dar abia când eram în clasa a VII-a m-am dus să caut o colegă şi am nimerit chiar la concursul de calificare pentru Campionatul pe Echipe Şcolare, faza pe şcoală (pe atunci, Campionatul Naţional Şcolar nu era un concurs individual). Ştiind că peste câteva minute se termina pauza şi urma să răspund la istorie, unde nu ştiam bine lecţia, m-am înscris şi eu. Nici acum nu ştiu cum am făcut, deoarece îmi amintesc vag partidele, dar am câştigat secţiunea fetelor fiind neînvinsă, ceea ce mi-a adus selecţionarea în echipa şcolii, care ulterior a câştigat şi faza pe judeţ. Şi uite aşa, am ajuns să reprezint şcoala la faza zonală, ce avea loc la Zalău, acesta fiind primul meu concurs de şah în afara oraşului. Spre surpriza tuturor, fiind pe masa 1 am câştigat toate partidele, iar de la această competiţie am una din cele mai amuzante amintiri: auzisem înainte de partidă un zvon că nu am voie să efectuez rocada dacă am mutat regele. Adversara mea gândea, deşi avea o mutare evidentă, iar apoi urma rândul meu, iar rocada era absolut necesară, însă mutasem deja turnul pe care-l readusesem pe poziţia iniţială, dar nu ştiam dacă acum am voie să efectuez rocada sau nu. Îmi era ruşine să întreb arbitrul, aşa că l-am căutat pe profesorul de sport, căpitanul echipei, care la întrebarea mea mi-a răspuns „mai bine nu risca” şi în concluzie nu am mai efectuat deloc rocada în acea partidă. Din fericire era ultima, iar după această competiţie, la recomandarea profesorului meu de sport am mers la Clubul Sportiv Şcolar, unde primul lucru am învăţat regulile referitoare la rocadă, dar şi luarea en passant de care eu nu mai auzisem până atunci. Aproximativ doi ani l-am avut aici profesor pe domnul Gheorghe Răşinaru, promotorul mişcării şahiste sibiene, care şi acum iniţiază zeci de copii anual în sportul minţii, şi astfel, la vârsta de 14 ani a început cariera mea şahistă.

continuare »

Data postarii: 31 Iulie 2012
În mod cert ești antrenorul lunii, prin dublul succes obținut de elevul tău Robert Năstase la Campionatele Europene de șah rapid și blitz din Bosnia-Herțegovina, rezultat la care se adaugă și argintul câștigat de sora să Andreea Năstase la blitz. Care sunt articulațiile acestor reușite ?
Fără îndoială că succesul lui Robert din Bosnia încununează toată munca depusă de el până acum şi răsplătește atât sacrificiile, cât şi răbdarea de care a dat dovadă. Robert este un copil extraordinar pe care orice antrenor şi-l doreşte să-l aibă drept ucenic atunci când debutează în acest domeniu plin de dramatism, dar şi de satisfacţii. El a început şahul relativ târziu faţă de colegii lui de grupă, însă an de an, lună de lună, zi de zi, această diferenţă s-a redus iar acum este unul din liderii categoriei lui de vârstă (una plină de copii talentaţi şi muncitori).
Trebuie totuşi să menţionez că acest rezultat nu m-a luat cumva pe nepregătite, întrucât în luna martie Robert a câştigat Memorialul „Victor Ciocâltea” de o manieră categorică (8,5 puncte din 9 posibile), iar medalia de bronz de la finalele din Căciulata am considerat-o un mic insucces, din moment ce atât competiţia de şah clasic cât şi cea de rapid le-a condus până în ultimele runde, iar relaxarea prematură l-a privat de medaliile de aur.

continuare »

Data postarii: 26 Iunie 2012
Ca mulţi alţi copii bihoreni, ai început şahul la Palatul Copiilor Oradea. Ce amintiri păstrezi de la acest club ?
Am început şahul la Palatul Copiilor cu domnul antrenor Ioan Tudor. Deşi se impunea să ştii să scrii, iar eu eram încă la grădiniţă, dânsul mi-a dat un test să vadă cum mă descurc şi m-a acceptat. Aici i-am cunoscut pe fraţii Maria şi Tudor Ursente şi am participat la primele concursuri. A reprezentat primul contact cu colectivitatea şahistă.

Timp de zece ani ai fost legitimat la Crişul Oradea. Ce antrenori ai avut acolo şi cât de mare a fost implicarea clubului în pregătirea ta, astfel încât s-a opus cu destulă vehemenţă în 2010 la transferul tău sub culorile lui LPS Satu Mare ?
Clubul Crişul este unul din cele mai importante cluburi din Oradea, având foarte multe secţii sportive. Sub “culorile” acestui club am participat până în 2010 la Campionatele Naţionale de Juniori, iar cu echipa de seniori la meciurile din Divizia B şi apoi Divizia A.

continuare »

Data postarii: 27 Mai 2012
Eşti un produs al backgroundului şahist ploieştean sau te consideri un self-made-man al eşichierului ?
Privind în urmă pot spune că adevărul se află cumva la mijloc. Am învăţat să joc şah privind la început partidele jucate de tatăl şi de bunicul meu. Însă nu în casă am jucat primele partide. În cartierul în care locuiesc şi acum, eram un grup foarte mare de copii, zilnic ne strângeam cel puţin 15-20, iar din când în când făceam şi partide de şah. Am jucat sute astfel de partide. Pasul către o formă organizată de practicare a şahului s-a produs când, aflat într-o vizită la noi, dl Gheorghe Săndulescu, jucător de categoria I, bun prieten cu tatăl meu, m-a provocat la o partidă. Bineînţeles că am jucat mai multe şi, deşi am fost bătut măr, am fost recomandat domnului Butnariu. Astfel, în primăvara anului 1979, am pătruns pentru prima oară în sala de joc de lângă stadionul Petrolul. Clubul avea două grupe de juniori, mici şi mari, în total peste 50 de copii. La început am fost copleşit de numărul mare de copii dar, destul de repede, m-am adaptat. În mod cu totul neaşteptat am reuşit să câştig primul turneu la care am participat, cu un avans destul de mare, în ciuda faptului că în prima partidă am fost făcut pat de Daniel Hristodorescu într-o poziţie cu multe piese în minus.

continuare »

Data postarii: 30 Aprilie 2012
Cum ai întâmpinat recentul tău succes de la Călimăneşti, unde ai devenit campioana naţională a junioarelor de 20 ani ?
Victoria mea de la Călimăneşti a venit ca o încununare a sfârşitului acestor minunaţi ani de juniorat, în care am obţinut nenumărate satisfacţii. Pot spune că lupt de mult timp pentru a-l obţine, însă diferiţi factori au făcut ca el să vină abia acum, iar această aşteptare nu a făcut decât să îmi producă o bucurie mai intensă.

După mai multe locuri 2 si 3 la naţionalele de juniori, ai erupt în 2006 la finalele de la Predeal, cu 3 medalii de aur. Care au fost secretele acestui salt ?
Nu aş putea spune că am avut o reţetă magică pentru reuşita de la Predeal, însă o pondere importantă au avut-o seriozitatea, experienţa şi nu în ultimul rând desele antrenamente alături de domnul Iulian Sofronie, profesorul meu din perioada respectivă.

continuare »

Data postarii: 30 Martie 2012
Cum şi-a pus amprenta originea argeşeană asupra formării dvs. ?
Am cunoscut şahul destul de târziu, pe la 15 ani - la începutul anilor 60 - de la colegii de liceu şi internat din Şcoala Medie nr.2 Piteşti (actualul Liceu “Zinca Golescu”), originar fiind din oraşul Răcari.
A devenit imediat o mare pasiune, după matematică (în special) şi fizica, domenii în care am realizat o primă performanţă, prin admiterea la facultate de pe primul loc, de prima dată, la prima sesiune şi fără vreun sprijin exterior (meditaţii etc.). M-au frapat complexitatea şi implicit dificultatea unică a acestui joc - similare matematicii, ceea ce pentru mine a constituit în genere (în domenii diverse) o provocare şi o mare atracţie.
Aproape imediat şi în limita timpului disponibil, am început să studiez autodidact, fără ajutor exterior - principiu general pentru mine - cărţi de şah existente şi “Revista de Şah”, în timpul liceului participând exclusiv la competiţii de masă ... continuare

Data postarii: 10 Februarie 2012
Ai început acest an cu un rezultat de răsunet: victorie cu negrele la celebra Pia Cramling, în ultima rundă a Cupei Rilton din Suedia. Care sunt augurii ce au vegheat la această reuşită ?
Nu ştiu dacă aş putea da „vina” pe ceva anume... poate m-a mobilizat partida pierdută împotriva aceleiaşi jucătoare, la Superligă, într-o poziţie net câştigată. Şi am considerat că Suedia mi-a oferit o nouă şansă: revanşa. Sau poate că în sfârşit s-a produs un declic psihologic, de a nu-mi mai fi suficientă remiza împotriva  adversarelor cotate cu un Elo superior. Tind să cred că a doua presupoziţie ar fi şi cea corectă... Şansa a fost de partea mea în ultima rundă şi mă bucur foarte mult că am reuşit să o înving exact pe teritoriul ei, acolo unde este cel mai bine pregătită: în poziţiile tehnice şi de final ... continuare

Data postarii: 25 Ianuarie 2012
De aproape doi ani de zile, iubitorii şahului nu te mai regăsesc în peisajul cotidian românesc. Cum ai ajuns să-ţi desfăşori viaţa peste Ocean ?
La început a fost cu mult mai greu decât m-am aşteptat, dorul faţă de familie, prieteni şi tot ce înseamnă România pentru mine a fost foarte dificil de suplinit, însă după primul an totul a intrat pe un drum mai liniştit. M-am acomodat cu limba, cu felul lor de a fi şi nu în ultimul rând am reuşit să-mi mai temperez dorul de casă. Decisiv în această acomodare a fost şi faptul că prietena mea a fost acceptată la aceeaşi universitate, tot pe o bursă de şah, ea ajutându-mă foarte mult şi sprijinindu-mă pe toate planurile ... continuare

Data postarii: 28 Decembrie 2011
În primul rând, felicitări pentru locul 5 ocupat în clasamentul anual al celor mai buni şahişti români. Cum ai întâmpinat acest succes ?
E un rezultat foarte frumos, nici nu ştiam de publicarea acestui top până nu m-aţi contactat  !

Eşti parte a uneia dintre cele mai remarcabile familii şahiste din România: doi mari maeştri internaţionali (Levente şi Szidonia) şi un maestru internaţional (Albert). Cum s-au conjugat începuturile sportive ale celor 3 fraţi ?
A fost alegerea părinţilor, ce-i drept era greu să ne dăm cu părerea la o vârstă de 6-7 ani…

Care sunt antrenorii cărora consideri că le datorezi progresele tale ?
Am avut mai mulţi antrenori pe parcursul anilor; bineînţeles, primul antrenor a fost tatăl meu Albert sr., după care am mai lucrat cu Biro Sandor, Ionescu Cristian şi Ionescu Constantin ... continuare

Data postarii: 30 Noiembrie 2011

Intenţionam de mai mult timp să-ţi propun acest interviu, dar vremea lui a sosit acum, după rezultatul tău excelent de la Superliga disputată la Braşov (7,5 p. din 9), unde împreună cu colegele tale Alina L’Ami şi Irina Bulmaga ai adus titlul naţional echipei Politehnica Iaşi. Care au fost ecourile acestui succes ?
În primul rând aş vrea să vă mulţumesc pentru solicitarea interviului.
Medalia de aur de la Superligă a fost o surpriză pentru noi, deoarece am fost numărul 3 în ordinea rating, nu am avut jucătoare străină şi echipa nu a avut nici jucătoare de rezervă. Cu toate astea, am reuşit să câştigăm locul I, lucru ce a fost mediatizat în Iaşi ... continuare

Data postarii: 30 Octombrie 2011
Ca elevă a antrenoarei Margareta Perevoznic, vă consideraţi un produs al şcolii ieşene ?
Tatăl meu a fost primul antrenor, suferise un accident şi era imobilizat la pat pentru şase luni.
Am învăţat foarte mult în acel răgaz de timp şi m-am înscris la cursurile de şah susţinute de doamna Margareta Perevoznic la Palatul Pionierilor din Iaşi. In câteva luni aveam să câştig fazele locale şi judeţene ale Campionatului Individual Naţional Scolar şi să devin vicecampioană naţională şcolară la vârsta de 11 ani ... continuare

Data postarii: 30 Septembrie 2011
Ce orizonturi v-a deschis Liceul "Samuil Vulcan" din Beiuş, pe care l-aţi urmat la finele anilor '60 ?
Liceul "Samuil Vulcan" din Beiuş este o şcoală cu tradiţie, înfiinţată în 1828, a doua din Transilvania cu predare în limba română şi latină, după cea din Blaj în 1821. Aici am avut şansa unor profesori extrem de exigenţi şi dedicaţi profesiei de dascăl, care pe lângă predarea materiilor căutau să formeze şi personalitatea elevilor. Aici am simţit pe propria piele ce înseamnă dictonul "nu există nu pot, există nu vreau", aplicat de renumitul sportiv, profesor şi antrenor de atletism Matei Francisc. Aici am descoperit farmecul limbii latine, al literaturii şi al istoriei ... continuare

Data postarii: 31 Octombrie 2010
2010 este anul tău, cu mari succese componistice. Te rog să le prezinţi pe fiecare în parte.
Da, 2010 a fost într-adevăr un an special, datorită organizării în premieră a trei turnee majore în toate genurile compoziţiei şahiste: turneul Olimpic şi Cupa Mondială, ambele desfăşurate sub egida FIDE, respectiv turneul jubiliar PCCC-50. La fiecare dintre aceste trei turnee de compoziţie şahistă a fost o concurenţă acerbă, cu peste 300 lucrări luptând pentru cele 8 trofee puse în joc – câte unul aferent fiecărei secţii: #2, #3, #n, studii, ajutoare, inverse, feerice şi retro. La primul dintre acestea – turneul Olimpic de compoziţie "Khanty – Mansiysk 2010", am fost distins cu medalia de aur graţie premiului I obţinut la secţia feerice. De asemenea mi-a fost decernată Cupa Mondială FIDE de compoziţie şahistă – 2010 pentru premiul I obţinut la secţia feerice ... continuare

Data postarii: 31 August 2011
Care pasiune a avut întâietate cronologică la dvs.: cea pentru problemistică sau cea pentru istoria şahului?
Prima dată a apărut pasiunea pentru şah. L-am învăţat de la tata, pe la 7-8 ani. El era un mic amator. Am rămas şi eu un mic amator într-ale jocului practic, căci în timp am înţeles că nu am calităţile unui şahist de vârf, iar eu nu accept compromisuri.
Paranteză. Primul meu club de şah a fost „Electrica”. Din Constanţa, căci acolo m-am născut şi pot spune, fără exagerări patetice, că sufletul mi-a rămas pe malul mării. Am fost, sunt şi voi rămâne totdeauna un constănţean, un dobrogean. A propos, tot cu „Farul” Constanţa ţin, şi la fotbal, chiar dacă echipa este acum în “B” (plus „Viitorul” Constanţa al lui Gică Hagi şi „Săgeata” Năvodari, chiar şi cu „Delta” Tulcea), şi la rugby, şi cu HCM-ul la handbal şi cu echipele de volei. Avem şi echipe campioane! Dar ce tenismeni s-au ridicat din Constanţa!? La un mic remember, pot să vă spun că în şcoala generală, în clasele I-IV, l-am avut coleg de clasă pe Ion Draica, cel ce avea să ajungă campion mondial la lupte ... continuare
Pagina:  
1
WebMaster Mares-Medar Razvan.