Federatia Romana de Sah - Pagina Principala European Chess Union World Chess Federation
Anunturi
A apărut numărul 6 pe 2017 al revistei ŞAH!
Din cuprins: Echipele României atacă ierarhia europeană , CN șah rapid, blitz și dezlegări, Andrei Istrățescu triumfă la Open-ul Internațional al României, Superliga 2017!

Informații și abonamente
Dorin Șerdean tel: 0722 565 532
dorinpavel@yahoo.com
Mircea Pavlov tel: 0726 190 730
mirceapavlov@yahoo.fr
Click aici pentru anunțul complet »
A apărut o nouă carte de șah , Integrala de șah Florin Gheorghiu vol.II, cuprinzând partide alese din perioada 1971- 1980 ale marelui maestru român, perioadă în care acesta s-a aflat în Top 10 mondial!
Informații și comenzi:
Călin Vlasie tel 0744 313 953
vlasie@cartearomaneasca.ro,
calinvlasie@yahoo.com,
calinvlasie1953@gmail.com

Interviu cu Marele maestru Alin-Mile Berescu – Noiembrie 2012

Data postarii: 30 Noiembrie 2012 | 2507 accesari

Click aici pentru album foto »

Ce repere ale mişcării şahiste bănăţene au influenţat începuturile tale şahiste precoce ?
Primul contact cu şahul a fost după împlinirea vârstei de 3 ani. Tatăl meu, un amator pasionat de şah, începuse să îl înveţe pe fratele meu mai mare. De plictiseală probabil, am început să îi chibiţez, iar în scurt timp a ajuns să mi se pară un joc fascinant. Până la 6 ani am învăţat în familie, avându-i ca parteneri principali de joc pe fratele şi pe tatăl meu. Puţină lume ştie că am un frate care a reuşit o remiză cu Nisipeanu, la o semifinală de juniori ! La vârsta de 6 ani am fost dus la CSS 1 Timişoara, în probe, la doamna Ligia Jicman. Ţin minte că am jucat cu câţiva copii care erau deja înscrişi, iar după ce am câştigat câteva partide la rând, m-a acceptat în grupa dansei.

Câtă pregătire şi cât talent au fost încorporate în medalia ta de aur de la C.N. juniori 1989, când aveai doar 9 ani ?
Probabil că au contat în egală măsură; după ce m-am înscris la club am luat din ce în ce mai serios şahul, nemaifiind un simplu joc pentru mine. Începusem să investesc din ce in ce mai mult timp pentru studiu. Semne prevestitoare ale unui succes au existat, întrucât la 8 ani începusem să joc binişor pentru vârsta respectivă şi am fost aproape de a mă califica în finala de băieţi sub 10 ani.

După titlul suprem al lui Florin Gheorghiu din 1963, ai deţinut la un moment dat cea mai bună performanţă masculină românească la C.M. juniori, prin argintul de la Fond du Lac (S.U.A.) în 1990. Care a fost traseul spre această reuşită ?
Deja eram pentru a doua oară campion naţional, încrederea crescuse. Aveam experienţa unei astfel de competiţii, întrucât participasem şi cu un an înainte la Mondialul din Porto Rico, obţinând locul 6.
Am jucat bine, cu excepţia unei partide, contra campionului... sincer nici nu mai ştiu numele lui, era un tip ciudat din Bangladesh şi părea mult mai mare decât ceilalţi participanţi. A şi dispărut apoi destul de repede din lumea şahului...
Îmi aduc aminte cu plăcere de ultima rundă, în care aveam nevoie de remiză contra lui Vallejo pentru a-mi asigura medalia. Antrenorii delegaţiei m-au învăţat să fac 10 mutari cu încredere, după care să propun remiză în limba spaniolă. Am avut plăcuta surpriză ca Vallejo să accepte foarte mulţumit oferta, fără a sta pe ganduri. Oricum nu mai avea şanse de medalie. Mă întreb şi acum dacă a acceptat de frică... cine ştie cum l-or fi instruit antrenorii lui !

Tot la Fond du Lac urca pe a treia treaptă a podiumului Gabriel Schwartzman. În calitate de coleg al lui, cum vezi retrospectiv ascensiunea şi eclipsa acestui ultramediatizat jucător (cel mai tânăr mare maestru din istoria şahului autohton) ?
Ţin minte că era considerat un mare talent şi un copil foarte inteligent, e păcat pentru şah că s-a lăsat repede. Fiind cu câtiva ani mai mare decat mine, nu prea am avut tangenţe... Avea şi o emisiune TV pe care o urmăream, avea sponsori, susţinere puternică... mi-a părut rău când am aflat că a plecat definitiv din ţară. Probabil că s-a realizat mai bine pe plan financiar, fiind priceput în ale matematicii şi informaticii. Doar câţiva jucători câştigă mulţi bani din şah !

Următoarea ediţie a C.M., Varşovia 1991, ţi-a adus o nouă medalie, de astădată cea de bronz. Poţi face o comparaţie cu cea din anul precedent ?
Între cele două ediţii s-au întâmplat destule evenimente. Jucasem foarte slab finala de juniori, apoi şi mai slab Campionatul European de la Mamaia, schimbasem şi antrenorul, trecusem la domnul Corneliu Paşcalău. Glumind puţin, am aplicat tactica de la fotbal: dacă echipa joacă prost, schimbi antrenorul, e mai greu sa schimbi jucatorii !...
Federaţia nici nu vroia să mă trimită la Mondiale, deşi aveam dreptul datorită medaliei din anul precedent... A fost inspirată insistenţa d-lui Paşcalău, rezolvând cu greu participarea mea. Îmi aduc aminte că nici nu am stat impreună cu delegaţia Romaniei...
Turneul a fost foarte dificil, eram cu un an mai mic decat majoritatea oponenţilor. Am avut şi o partidă întreruptă de două ori, care s-a lungit pe trei zile. Am fost depăşit de Leitao şi Leko, naşii mei încă din ediţia Porto Rico ‘89. Norocul era că în acea vreme sovieticii trimiteau un singur reprezentant, pe care am reuşit să îl înving în meciul direct.

Prima Olimpiadă a juniorilor sub 16 ani, desfăşurată la Sutomore (Muntenegru) în 1996, a însemnat un succes remarcabil pentru România, prin titlul mondial obţinut. Cine erau coechipierii tăi şi care a fost aportul tău personal în această reuşită ?
A fost o competiţie extraordinară, toate ţările au trimis ce aveau mai bun în momentul respectiv. Mulţi jucători din topul mondial actual au fost printre adversarii noştri de atunci. Îmi pare rău că partidele competiţiei nu există în baza de date, mi-ar fi făcut plăcere să revăd pe cele disputate de coechipierii mei.
Echipa României era alcătuită astfel, în ordinea meselor: Levente Vajda, Alin Berescu, Gabriel Mateuţă, Florin Felecan. La prima masă, Levi a trebuit să ducă greul, în fiecare zi avea de înfruntat viitori super-jucători. S-a descurcat cu brio, terminând cu 5 sau 5,5 din 9 (nu mai ştiu exact). Eu la masa 2 am reuşit 7,5 din 9, cea mai importantă victimă fiind Grischuk. La masa 3, Gabriel a avut o evoluţie excelentă, reuşind tot 7,5 din 9. La ultima masă, Florin a făcut 6 din 9. La scurt timp, Florin a părăsit ţara, împreună cu familia sa. Mi-au lipsit duelurile cu el în campionatele de juniori, mereu era suspans până la final...

Finalul anului 1999 te-a găsit cu al cincilea titlu naţional de juniori în palmares. Ce antrenori au avut, de-a lungul timpului, o contribuţie marcantă la succesele tale ?
În prima parte a junioratului antrenorii mei au fost Ligia Jicman şi Corneliu Paşcalău. Am mai avut câteva scurte sesiuni de pregătire cu Şerban Neamţu, Adrian Bach şi Sergiu Grunberg. După ce am mai crescut, pregătirea am facut-o în general singur, furând câte un sfat sau o idee de unde se putea.

La ce cluburi româneşti şi străine ai evoluat de-a lungul carierei ? Singura echipă românească la care am fost şi încă sunt legitimat este AEM-Luxten Timişoara. Cu toate că oferte au mai existat, am preferat să răman fidel !...
În campionatele străine am jucat foarte puţin, doar în Ungaria şi Serbia.

Nu mulţi jucători se pot mândri cu două titluri naţionale de seniori consecutive, pe care le-ai realizat în anii 2004 şi 2005. Cât de puternice au fost finalele şi, ca atare, cât de dulce a fost povara laurilor ?
În acea perioadă înca nu eram mare maestru, aşadar nu multă lume s-ar fi aşteptat la asemenea rezultate, nici măcar eu... Cu atât mai interesant a fost şi faptul că cele două ediţii au fost desfăşurate in sistem diferit. În 2004 a fost sistem eliminatoriu, iar în 2005, open. Majoritatea marilor maeştri ai momentului au participat la cele două competiţii, dar cu toate acestea singurul moment în care m-am aflat în dificultate, la ediţia eliminatorie, a fost meciul cu tânărul de 13 ani Cristian Chirilă, cu care a trebuit să revin după ce am fost condus şi apoi să câştig dramatic în prelungiri. Mi-a fost clar de atunci că va ajunge la un nivel ridicat. La ediţia următoare, plutonul a fost mereu compact, eu reuşind să mă detaşez cu două victorii pe final cu piesele albe.
Cu siguranţă bucuria a fost enormă la fiecare dintre succese, în plus m-am simţit încurajat să continui cu o şi mai mare seriozitate pregătirea.

Ai avut o prestaţie deosebită la Europenele din Kusadasi (Turcia) în anul 2006. Care a fost punctul tău de vârf acolo şi ce îţi poţi, totuşi, reproşa ?
Am reuşit într-adevăr multe partide excelente la acel turneu, aproape totul mergea perfect în fiecare zi. Pregătirea teoretică funcţiona, inspiraţia alegerii variantelor era la nivel maxim. După 9 runde nu-mi venea să cred că joc pentru medalii cu vestitul Ivanchuk, despre care citisem cu admiraţie doar prin revistele de şah, încă de când eram mic copil. Nici acum n-am uitat finalul partidei, când, presat de timp, am ales singura variantă pierzătoare dintre cele trei posibile...
Apoi în ultima rundă am pierdut o partidă foarte ciudată... poziţia era extraordinar de complicată, iar adversarul („germanul” Baramidze) muta foarte repede, pentru a mă aduce în criză de timp. Şi acum consider că a avut noroc să scape de toate problemele tactice pe care le avea, pur şi simplu a ales inspirat mutările, iar eu am ratat singurul moment în care puteam obţine avantaj. În cele din urmă am pierdut, iar odată cu partida s-a dus şi calificarea la Cupa Mondială. Totuşi, m-am ales măcar cu ultima normă de mare maestru.

În istoria şahului românesc, circuitul Grand Prix Romania ocupă un loc aparte; ai câştigat Mastersul său în anii 2006 şi 2007, cu ce feeling rămâi de pe urma acelor doi ani de circuit în care ai excelat ?
Este păcat că nu s-a păstrat tradiţia organizării, finalele erau deosebit de interesante şi spectaculoase, intrucat se jucau în sistem de şah rapid. Veneau şi destul de mulţi spectatori deoarece totul se desfăşura în viteză. Îmi aduc aminte cum la ediţia din Timişoara, sala era plină în fazele finale şi simţeam că lumea mă susţinea când eram în dificultate. Chiar mi-a făcut mare plăcere să particip la aceste finale.

Ai triumfat în Turneul internaţional al României “Memorial Victor Ciocâltea” 2007, de la Bucureşti. Cum vezi acest rezultat în ansamblul carierei ?
Acest turneu este dintre cele mai importante turnee închise din Romania, are tradiţie. Chiar şi puternicul Aronian s-a călit pe vremea junioratului la câteva ediţii ale acestui turneu. Cu mulţi ani în urmă, în calitate de spectator, îi urmăream cu admiraţie pe marii maeştri jucând acest turneu Mă bucur ca am reuşit să îmi trec în palmares şi acest succes.

Maestru internaţional în 2001, mare maestru în 2007... care au fost avatarurile dobândirii acestor titluri de prestigiu ?
La obţinerea titlului de maestru internaţional au contribuit foarte mult cunoştinţele acumulate în vremea junioratului, era un pas natural în dezvoltarea ca jucător. A urmat apoi o perioadă de stagnare, privind strict prin prisma Elo-ului, dar consider că a fost o perioadă de acumulare a unor cunoştinţe suplimentare, de câştigare a experienţei necesare pentru a face următorul pas. Distanţa mare între paşi se datorează probabil faptului că am studiat singur. Au fost şi momente de cumpănă, iar dacă n-ar fi apărut acel succes neaşteptat din 2004, cine ştie, poate că pasul spre mare maestru nu l-aş mai fi realizat, reprofilându-mă spre alte domenii.

Europenele de la Plovdiv din acest an te-au dus la ratingul maxim al carierei, 2516. La ce nivel te vezi la finele lui 2013 ?
La fel cum distanţa între cei doi paşi importanţi în evoluţie a fost de 6 ani, sper ca din 2007 şi până acum să fi acumulat suficiente cunoştinţe şi să regăsesc inspiraţia şi puterea de altădată pentru a putea creşte semnificativ nivelul jocului. La urma urmei, au trecut încă 6 ani de care eu se pare că am nevoie pentru a face câte un pas pe scara evoluţiei şahiste...

Recent ai câştigat la Mamaia o nouă medalie de aur la Superligă, sub culorile clubului la care te-ai consacrat, AEM Luxten Timişoara. Cum vezi meritul acestui club în formarea ta şi în ce măsură consideri că i-ai oferit un feed-back adecvat ?
Încă din primii ani ai junioratului am fost legitimat la AEM, clubul m-a ajutat de câte ori a fost nevoie. Am avut posibilitatea să particip la nenumărate turnee, se ştie cât de costisitoare sunt participările la Campionatele Europene de seniori, cu toate acestea clubul a ajutat toţi componenţii să participe la astfel de turnee. Eu sper că de-a lungul carierei am reuşit să contribui cu câte puţin la succesele obţinute de echipă.

Ai absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Universităţii “Politehnica” din Timişoara. Pe ce considerente te-ai îndreptat către acest domeniu ? Dar alte preocupări extraşahiste ai ?
Întotdeauna am preferat ştiinţele exacte, îmi face plăcere să studiez informatica şi fizica. Mi-ar fi părut rău dacă optam să sar peste facultate, alegând în schimb, de exemplu, studiul aprofundat al şahului.

Te preocupă şi alte sporturi, mergând până la a le cunoaşte în articulaţiile şi predicţiile lor ?
De mic mi-a placut să urmăresc la TV competiţiile sportive, în special meciurile de fotbal. Îmi aduc aminte cum, într-un final de turnuri cu şanse bune de câştig pentru mine, am dat remiză pentru a putea fugi să prind finalul meciului Romania-Irlanda de la mondialul din Italia 90. Daca ştiam că pierdem la penalty-uri...
De câte ori am ocazia, îmi place să joc tenis de masă şi de câmp, biliard, de asemenea îmi face plăcere înotul.

Pornind de la al doilea tău prenume, Mile, te simţi într-un fel sau altul legat de spaţiul sârb ?
Banatul este o zonă cu o importantă comunitate sârbească, iar mama mea este de naţionalitate sârbă. Aşadar am şi eu o parte sârbească, iar al doilea prenume este dat de naşul meu de botez.

Simţi nevoia de a transmite din bogata ta experienţă şahistă ?
Am trecut din când în când şi în postura antrenorului, încercând să-i învaţ pe cei mai tineri câte ceva, totuşi nu am decis încă să fac asta într-un mod mai organizat. Probabil că odată cu trecerea anilor, balanţa între turneele jucate şi orele petrecute antrenând juniorii se va înclina în sens opus.

Vei juca la apropiatul „Memorial Pius Brânzeu” de la Timişoara. Ce aşteptări ai de la acest turneu, inclusiv prin prisma altor ediţii la care ai evoluat ?
În general nu am jucat prea grozav în Timişoara, poate că fiind acasă, mi-e mai greu să intru în atmosfera de concurs. Mereu există şi alte lucruri care să îmi distragă atenţia. Sper ca de această dată regula să fie încălcată şi să reuşesc o evoluţie bună, cu o clasare pe podium.

Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, noiembrie 2012
© Federația Româna de Șah
Precizăm că opiniile exprimate aparțin în totalitate celor intervievați şi nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Șah.
WebMaster Mares-Medar Razvan.