Federatia Romana de Sah - Pagina Principala European Chess Union World Chess Federation
Anunturi
Consiliul Director FRŞah a aprobat o perioadă suplimentară de transfer între 17 – 26 octombrie 2017, conform Hotărârii CD nr.57/2017
A apărut numărul 4 pe 2017 al revistei ŞAH.
Din cuprins: Grand Chess Tour Paris şi Leuven, întrecerile estivale de pe Litoral prezentate pe larg, Campionatele Naţionale pe echipe de juniori, “Colţul antrenorului”, “Şah şi filatelie”!
Abonamente dorinpavel@yahoo.com
Click aici pentru detalii »

Interviu cu Miron Sferle, Senior International Master la șah prin corespondență - Septembrie 2011

Data postarii: 30 Septembrie 2011 | 2538 accesari

Click aici pentru album foto

Ce orizonturi v-a deschis Liceul "Samuil Vulcan" din Beiuş, pe care l-aţi urmat la finele anilor '60 ?
Liceul "Samuil Vulcan" din Beiuş este o şcoală cu tradiţie, înfiinţată în 1828, a doua din Transilvania cu predare în limba română şi latină, după cea din Blaj în 1821. Aici am avut şansa unor profesori extrem de exigenţi şi dedicaţi profesiei de dascăl, care pe lângă predarea materiilor căutau să formeze şi personalitatea elevilor. Aici am simţit pe propria piele ce înseamnă dictonul "nu există nu pot, există nu vreau", aplicat de renumitul sportiv, profesor şi antrenor de atletism Matei Francisc. Aici am descoperit farmecul limbii latine, al literaturii şi al istoriei. Dar cu toată atracţia pe care o aveam pentru materiile umaniste, la insistenţa profesorului de fizică, am continuat liceul la real, probabil şi datorită unei calificări până la faza pe regiune a Olimpiadei de fizică, în primul an, şi uşurinţei cu care rezolvam problemele de matematică şi fizică.

Clujul universitar a fost placa turnantă a interesului dvs pentru şah ?
Din toamna anului 1969 am devenit student la Facultatea de matematică din cadrul Univ. Babeş-Bolyai din Cluj. Chiar din prima zi am aflat că unul dintre colegii de cameră era şahist, fost campion de juniori al judeţului Arad. Este vorba despre Miodrag Iovanov, azi profesor universitar de matematici. Era de departe cel mai bun jucător din facultate, putea juca şi şah orb, din pat, în timp ce îşi repeta cursurile de analiză matematică. Cu toate acestea juca destul de rar în concursuri, iar după terminarea facultăţii a abandonat complet şahul, dedicându-se matematicii şi carierei universitare. De la el am învăţat primele noţiuni teoretice despre deschideri şi finaluri. Tot pe vremea aceea am început să cumpăr şi să citesc reviste şi cărţi de şah, atunci am descoperit principiile lui Steinitz. Cu toate acestea, nu am atins un nivel care să-mi permită să particip la concursuri. Îmi plăcea însă să asist, ca spectator, la turneele care se desfăşurau la Cluj; pe atunci Clujul avea echipă în prima divizie. Am urmărit astfel de aproape multe partide jucate de cei mai cunoscuţi şahişti români, dintre care o voi aminti doar pe Alexandra Nicolau, pe care n-am mai văzut-o de atunci, nici cel puţin la televizor.

Începând din 1973 aţi fost programator şi apoi şef atelier proiectare şi implementare sisteme informatice la cunoscuta fabrică de încălţăminte Clujana. Acest lucru v-a făcut să fiţi cu atât mai mult un om cu picioarele pe pământ ?
După terminarea facultăţii, chiar cu ocazia repartiţiei, am avut de ales între două opţiuni: profesor de matematică sau un post în informatică într-o întreprindere industrială, ambele în Cluj. Intuind apropiatul progres al acestei ştiinţe, am ales informatica, un domeniu nou în lume şi, mai ales, în România acelor ani. Din păcate, deschiderea spre tehnologia mondială era destul de redusă, nu prea existau cursuri şi literatură de specialitate, nici specialişti în domeniu, iar despre calculatoare şi internet nici vorbă. Aşa că am pornit pe un drum total nou, am început cu programare în limbaj-maşină, cu o specializare în RDG (Germania democrată!?) şi apoi multe altele în ţară. Simultan cu acumularea de noi cunoştinţe, acestea trebuiau şi aplicate în practică. Iar la combinatul "Clujana" care, pe lângă producţia de încălţăminte pentru export, mai avea 3 fabrici conexe, am avut ocazia de a creşte din punct de vedere profesional într-un centru de calcul cunoscut. Am început ca programator, apoi coordonator de proiect şi şef al atelierului de proiectare şi implementare sisteme informatice. În aceste condiţii, se poate spune că am fost cu picioarele chiar bine înfipte în pământ, dacă am lucrat în "Clujana" aproape 26 de ani. Nu mi-a fost uşor să mă desprind de colectivul de acolo, în 1999, dar se apropia spectrul insolvenţei, care s-a şi produs doi ani mai târziu. A mai urmat o perioadă de 9 ani ca specialist IT şef la Curtea de apel Cluj, perioadă cu multe realizări şi satisfacţii. După care, în 2008 am ieşit la pensie.

Analele anilor '80 vă înregistrează şi ca jucător la tablă, în cadrul echipei Clujana. Ce satisfacţii aţi avut în acest câmp ?
Aşa este, pe la începutul anilor'80 m-am apropiat timid şi de şahul la tablă, mai întâi am înfiinţat secţia de şah din cadrul Asociaţiei sportive "Clujana". Apoi am jucat în această echipă în Campionatul judeţean, unde eram abonaţi cvasi-permanent la locurile 2 sau 3, deoarece nu ne interesa promovarea în divizia B. Jucam de plăcere şi eram o echipă de colegi şi prieteni, uneori mergeam cu familiile, deoarece etapele erau programate duminica. Mi-am încercat forţa şi în câteva turnee individuale, chiar şi la blitz, dar rezultatele n-au fost prea grozave, adversar fiindu-mi deseori ceasul de control. Cu o singură excepţie, la un turneu important organizat la Hotelul Belvedere din Cluj, în sistem elveţian, am depăşit cu un punct norma de CM, dar n-am avut numărul de partide necesar omologării normei, ceea ce m-a descurajat.

Aţi încercat să insuflaţi şi fiicelor dvs. interesul pentru şah ?
Cele două fiice ale mele, Delia şi Simona, au crescut alături de piesele de şah de pe masa mea, aşa că l-au deprins de la o vârstă fragedă. Dar asta nu a fost suficient pentru a face şah de performanţă, iar lacrimile generate de inevitabilele partide pierdute le-au redus treptat elanul, concomitent cu apariţia altor tentaţii. Doar Simona a atins un nivel acceptabil, cât timp a fost antrenată de domnul Eugen Hang, a şi jucat vreo 2-3 ani în echipa Clujanei, deoarece eram obligaţi să avem o masă de copii şi chiar a câştigat un concurs judeţean pentru categoria 10 ani.

Fiindcă am participat cu trei decenii în urmă la concursul de dezlegări al revistei clujene "Tribuna", vă cunosc ca pasionat de problemistică. Cum s-a produs contactul dvs. cu acest domeniu ?
Prin 1979-80, am fost fascinat de apariţia cărţii lui A. Ianovcic, "Sahul artistic", drept urmare am început să trimit rezolvări la concursurile de dezlegări organizate de Eugen Hang şi găzduite de revista "Tribuna", chiar am câştigat câteva. Regret şi acum că am abandonat acest domeniu mirific al şahului şi profit de ocazie pentru a vă felicita pentru nivelul deosebit pe care dvs. l-aţi atins.

Care au fost circumstanţele în care v-aţi întâlnit cu şahul prin corespondenţă ?
Prima întâlnire cu domnul Eugen Hang a fost cu ocazia acordării premiului de la concursul de dezlegări. Aşa am aflat că dânsul organizează şi concursuri de şah prin corespondenţă. Am fost încântat de faptul că puteam să-mi pun în practică cunoştinţele acumulate şi simultan să-mi îndeplinesc obligaţiile profesionale şi familiale. Aşa că m-am înscris mai întâi la concursurile locale, câştigând primele două ediţii ale Cupei judeţului Cluj, prin anii 1980-1985.

V-aţi implicat dintru început în activitatea organizatorică din şahul prin corespondenţă. Care au fost caracteristicile ei în anii '80 ?
Aşa este, foarte repede am stabilit nu numai relaţii de colaborare dar şi de prietenie cu doi oameni deosebiţi care se ocupau şi organizatoric de şahul prin corespondenţă din judeţ şi din ţară. Este vorba de ing. Eugen Hang şi regretatul prof. Ion Boroş. Pentru şahul prin corespondenţă din România, anii '80 au reprezentat o perioadă fertilă, numărul practicanţilor se apropia de 2000, în multe zone existau Comisii judeţene. Cupa "Paul Farago" organizată de Comisia judeţeană Cluj se bucura de o popularitate deosebită, fiecare ediţie avea 3 faze: preliminarii, semifinale şi finală şi aducea la start câteva sute de jucători din toată ţara. Poşta acorda reduceri apreciabile pentru timbrarea corespondenţei dedicată şahului.

Ce a însemnat pentru dvs. câştigarea Cupei României în anul 1995 ?
Câştigarea Cupei României a fost primul succes mai deosebit, prima normă de Maestru, într-o finală cu 19 jucători. A fost o ediţie jubiliară, a 10-a, cu trei faze, preliminarii, semifinale şi finală, cu o participare record, circa 400 de jucători luând startul preliminariilor.

În numai patru ani de zile (2003-2007), aţi obţinut trei importante titluri. V-aş ruga să le prezentaţi, odată cu secretele acestui forcing remarcabil !
Într-adevăr, în 2003 am obţinut titlul de Maestru al sportului în urma a două norme principale:
- CN echipe, ed. V, 2000-2002, 7,5p/10, unde am împărţit locurile 1-2 cu Radu Breahnă
- Finala CN, ediţia 36, 2001-2002, 10,5p/14, locul 2, în urma M Virgil Florescu
Apoi am început să joc şi în competiţii internaţionale, prin e-mail şi apoi pe serverul ICCF, iar următoarele trei norme mi-au adus două titluri, IM în 2005 şi SIM în 2007.
- Mem. Paul Diaconescu, sect. B, 2002-2004, 9,5/14, normă de IM
- Mem. Esteban Canal B, 2004-2006, 11p/14, normă de SIM
- Prel. Ol.17, Masa 4, 2006-2008, 7p/10, normă de SIM.
Nu ştiu dacă a existat un secret anume în abordarea acestor competiţii, ştiu însă că acumulasem deja suficientă experienţă, că mi-am făcut o pregătire mai laborioasă şi că am jucat cu o atenţie sporită. Mai pe scurt, am jucat cu obiectivul în faţă:
realizarea unei norme. Am descoperit totodată, cu oarecare surprindere, că se câştigă mai uşor la unii jucători străini chiar cu titluri, decât la jucătorii români fără titluri.

Buletinul Intern al şahului prin corespondenţă, pe care l-aţi editat începând din 1990, a fost una dintre publicaţiile de referinţă ale sportului minţii de la noi. Care a fost istoria apariţiei lui ?
Decizia editării unui Buletin trimestrial a fost luată în februarie 1990, la şedinţa de constituire a Comisiei judeţene de şah prin corespondenţă. Aceasta şedinţă a fost precedată de Adunarea generală de constituire a Federaţiei Române de Sah prin Corespondenţă, separat de Federaţia Română de Sah, având ca preşedinte pe Paul Diaconescu, vicepreşedinţi Gheorghe Rotariu, Mihai Balta şi Eugen Hang, secretar general Dan Ivanciu. Primele numere au fost multiplicate la tipografie, iar mai apoi au fost realizate direct pe calculator. La începuturi Buletinul clujean oglindea cu prioritate competiţiile judeţene: Cupa "Paul Farago", Cupa judeţului Cluj, Cupa judeţelor. Treptat însă au fost prezentate toate competiţiile naţionale şi chiar şi cele internaţionale cu participare românească. Amintesc câteva rubrici care au devenit o constantă de-a lungul anilor: "Profiluri de şahişti" (în primul număr fiind prezentat clujeanul MM Mihai Breazu), "Din istoricul şahului prin corespondenţă", "Regulamente", "Culegeri de partide" (unele comentate), "Problemistică" etc. Iar datorită faptului că în cadrul CCSC eram responsabilul cu Clasificările sportive şi cu Calculul CIV-ului intern, au primit şi acestea spaţiul cuvenit în paginile Buletinului.

Din anul 2008 şi până în prezent sunteţi preşedintele CCSC. Care sunt parametrii esenţiali pe care îi consideraţi împliniţi în această postură ?
La începutul anului 2008 corrşahul românesc (am preluat această denumire de la MI Valer Demian–senior) se afla din nou pe o pantă ascendentă, începută în anul 2002, când internetul avea deja o extindere apreciabilă. Motorul principal al acestei ascensiuni l-a constituit implicarea MF Marius Ceteraş în organizarea competiţiilor prin internet precum şi în popularizarea şahului prin corespondenţă printr-un site propriu. Iar împreună cu MI Valer Eugen Demian, stabilit în Canada, au reuşit şi cuplarea şahiştilor români la majoritatea competiţiilor internaţionale organizate de ICCF. Aşa că în momentul când am preluat eu funcţia de preşedinte al CCSC, la rugămintea unor colegi din comisie, reconstrucţia era deja aproape încheiată. Apăruse însă un moment dificil la sfârşitul anului 2007, prin retragerea domnului Vladimir Sălceanu - nu doresc să dezvolt aici subiectul - şi exista pericolul dezbinării, mai ales la nivel organizatoric. În condiţiile date, principalul meu obiectiv a constat în păstrarea coeziunii echipei CCSC şi implicit a trendului crescător pe care ne situam, dar şi în asigurarea unei colaborări benefice cu Federaţia Română de Sah. Astfel am reuşit să înscriem echipe naţionale competitive pentru Olimpiade şi CE, să avem participanţi în toate fazele Campionatului Mondial individual, în turnee invitaţionale, în multe meciuri amicale interţări etc. Totodată am căutat să asigurăm un minim de concursuri interne pentru jucătorii rămaşi fideli şahului poştal. În ultimii ani a crescut mult numărul şahiştilor participanţi la turnee internaţionale, precum şi numărul echipelor româneşti participante la Champions League. Iar ca un corolar al acestei bogate participări au venit şi titlurile internaţionale, cu un maxim de 9 titluri în 2010, printre care şi un titlu de GM-ICCF pentru Florin Serban.

Ca delegat al României la ICCF, ce participări aţi consemnat ?
Sunt preşedinte al CCSC şi delegat al României la ICCF doar de 3 ani şi nu am reuşit încă să particip la niciun congres ICCF, fireşte din vina mea. Am avut însă reprezentanţi la Congresele din 2009 şi 2010, iar anul acesta (ca şi în alte dăţi) ne-am bizuit pe un bun prieten al României, Gianni Mastrojeni, delegat al Italiei.

Ce figuri mari ale şahului prin corespondenţă mondial v-au marcat ?
În primul rând i-am admirat pe jucătorii români de şah prin corespondenţă, marii maeştri Mihai Breazu, Gheorghe Rotariu, Paul Diaconescu, precum şi maestrul internaţional Valer Vasile Demian cu care am şi jucat câteva partide. Dar nu pot spune că am fost marcat sau că am avut un model dintre marii jucători din şahul prin corespondenţă mondial. Si asta din cauza faptului că partidele lor erau foarte rar publicate, nu ca astăzi când internetul le pune la dispoziţie imediat, uneori chiar comentate. Aproape tot ce am învăţat se datorează cărţilor. Aş putea aminti multe şi importante, dar mă voi opri la una singură, mai puţin cunoscută, de numai 78 de pagini, apărută în 1985 în limba rusă. Este vorba despre "Играй по переписке!" (Joacă prin corespondenţă!) a maestrului rus M. Arkhangelsky, pe care am tradus-o şi publicat-o, în foileton, în Buletinul intern. Am învăţat din această cărticică multe lucruri utile, specifice corespondenţei.

Recent aţi obţinut o victorie remarcabilă împotriva unui campion mondial la stilul free. Aveţi o motivaţie suplimentară împotriva jucătorilor mai puternici ?
Frica de a nu pierde este o componentă importantă a sistemului motivaţional al sportivilor şi mai ales al şahiştilor. Făcând o analogie cu noţiunea de vector din fizică putem spune că vectorul motivaţional scade în intensitate atunci când joci cu frică. Nu de puţine ori vedem că atunci când o echipă, din diverse motive, scapă de această alertă interioară, atunci reuşeşte rezultate mai bune. În această situaţie m-am aflat şi eu jucând pe masa 1 în finala EU/TC7. unde numai doi jucători aveau rating mai mic ca al meu. Mai întâi am identificat primele trei pericole: Eros Riccio – Italia, Dr. Manfred Nimtz – Germania şi Yoav Dothan – Israel. Regret că nu mi-am ales mai multe partide în care să joc mai riscant, deoarece am încheiat la o jumătate de punct de norma de GM. L-am pus pe primul loc pe Riccio deşi nu avea ratingul cel mai mare. Stiam însă că este campion al Italiei şi campion mondial la stilul free (om+computer). Mai ştiam şi că este tânăr, că este autor de Opening Book şi coautor la câteva programe de şah. Aşadar nu avea cum să fie surprins jucând după carte. Aşa că la un moment dat am jucat 15.Tad1!?, o mutare foarte puţin jucată, dar normală după părerea mea, iar pentru corespondenţă cred că era o noutate. La mutarea 17 am jucat din nou o mutare curajoasă, 17.f5!?, care mi-a adus nu numai dublarea pionilor pe coloana f dar şi o structură de pioni inestetică. Dar avea şi o consecinţă pozitivă pentru alb, deschiderea coloanei g. În continuare am reuşit să mobilizez suficiente forţe pe această coloană, să joc mutări active, orientate spre dispozitivul regelui negru, să câştig o calitate şi în final partida. Legat de această partidă, încheiată în martie 2010, am avut plăcuta surpriză să constat că a fost preluată în una dintre cele mai bune Opening book ale anului 2011, până la mutarea 34! Este vorba despre cunoscuta Hiarcs 13 Professional. Si contra germanului Nimtz am reuşit o partidă foarte bună cu negrele, am intrat în final de nebun contra cal, cu un pion în plus, dar superioritatea nebunului în poziţii cu pioni pe ambele flancuri l-a salvat pe alb. Tot cu negrele am jucat şi împotriva lui Dothan şi am obţinut remiza fără emoţii.

Care sunt strategiile de "racolare" a noi elemente de valoare pentru şahul prin corespondenţă ?
Cred că prin această întrebare aţi atins un punct nevralgic al activităţii CCSC şi mai ales al meu ca preşedinte. Spun asta deoarece sunt nemulţumit de popularizarea pe care o facem în prezent prin site-uri sau prin alte mijloace. Sperăm să actualizăm cât mai repede paginile de pe site-ul FR Sah. Totuşi ne bucurăm de prezenţa în competiţiile de şah prin corespondenţă a unor jucători cunoscuţi din jocul la tablă, cum ar fi Mihai Ghindă, Irina Luiza Marin, Dorel Oltean, Marius Chiricuţă, Claudiu Iordache, fraţii Taras etc. Si sper ca exemplul lor să fie urmat şi de alţii, deoarece nu prea văd o altă sursă de jucători valoroşi.

Desi viaţa dvs. s-a desfăşurat în cea mai mare parte în Transilvania, vă întâlnesc uneori în Bucureşti. A fost Capitala un termen peren de comparaţie ?

Da, deşi locuiesc în Cluj Napoca, am petrecut mult timp în Bucureşti. Am făcut armata în Drumul Taberei, unde l-am avut coleg pe antrenorul Iulian Drăghici, am urmat apoi multe cursuri de specializare, delegaţii etc. Totdeauna mi-a plăcut Capitala, dar în ultimul timp împreună cu soţia avem o atracţie aparte, o slăbiciune specifică bunicilor. Este vorba despre familia fiicei mele Delia, şi în mod deosebit de cele două nepoate, Daria Oana de 9 ani şi Iulia-Clara de 4 ani.

Cum priviţi filosofia internetului, principalul suport al şahului prin corespondenţă ?
Informatica şi principalul său derivat, internetul, au devenit un suport esenţial pentru toate domeniile vieţii, iar şahul, cu toate formele sale, nu putea face exceptie. Personal apreciez în mod deosebit facilităţile aduse de informatică în pregătirea şahistă, importanţa bazelor de date, a cărţilor cu deschideri (opening books), regăsirea rapidă a partidelor şi a poziţiilor dorite. Mă gândesc cât timp se pierdea căutând manual prin enciclopedii, informatoare sau alte surse bibliografice. Un singur lucru mă deranjează însă, la confluenţa dintre informatică şi şahul prin corespondenţă, este vorba despre "motoare". Iar dacă am ajuns la "călcâiul lui Ahile" al şahului prin corespondenţă, îmi permit să răspund şi la o întrebare nepusă: Au schimbat motoarele (engines) şahul prin corespondenţă ? Da, au făcut în mod semnificativ acest lucru. Iar cea mai bună dovadă este procentajul extrem de mare al numărului de remize din ultimii ani. Apoi dacă ne uităm la partidele jucate înainte de epoca motoarelor, vom găsi destule greşeli, inclusiv gafe clare. Astăzi, nu prea vedem astfel de gafe, chiar şi în partide cu jucători low-level. Pe lângă aptitudinile şi cunoştinţele lor de şah, jucătorii trebuie acum să ştie cum să utilizeze eficient motoarele de şah, trebuie să cunoască punctele forte precum şi limitele motoarelor. Dar ce ne facem că acestea devin tot mai inteligente, de la an la an, de la versiune la versiune, iar rularea lor pe computere, sau clustere ultraperformante, dă naştere unor adevăraţi monştri, împotriva cărora jocul începe să nu mai aibă sens. Când mă gândesc la asta, mă cuprinde o "tristeţe iremediabilă", vorba poetului.
Desigur despre rolul şi importanţa internetului se pot spune multe, dar mă tem că nu aş putea evita locurile comune. Pentru şah, internetul nu este numai mijlocul de corespondenţă cel mai rapid şi mai sigur, dar reprezintă şi o uriaşă bibliotecă mondială, accesibilă oricui, oricând şi aproape de oriunde. Chiar şi ICCF, care este organizaţia cea mai cunoscută şi recunoscută oficial, dar şi cea mai tradiţionalistă, are începând din anul 2005 un server web care găzduieşte majoritatea competiţiilor sale. Dar, spre bucuria unora, nu a renunţat nici la nostalgicele concursuri prin poştă sau prin e-mail.

Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, septembrie 2011
© Federaţia Română de Şah
Precizăm că opiniile exprimate aparţin în totalitate celor intervievaţi şi nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Şah.
WebMaster Mares-Medar Razvan.