Album foto WIM Irina Bulmaga

Interviu cu Maestra Internaţională Irina Bulmaga

Ai obţinut un cvadruplu succes la recent încheiata ediţie a Campionatelor Naţionale pentru junioare. Cât de dificil ţi s-a părut în comparaţie cu finalele de junioare ale Moldovei ? Desigur, România fiind o ţară cu o populaţie mult mai numeroasă decât cea a Republicii Moldova prezintă o concurenţă mai mare. Dacă în Republica Moldova obţineam la toate finalele de juniori punctajul maxim foarte lejer, în schimb aici a trebuit să joc concentrat până la ultima rundă.   De câteva luni ai trecut, împreună cu sora ta Elena, pe lista FIDE a României. Care au fost motivaţiile acestei schimbări ? Familia mea este o familie de români. Aceasta o ştiu de la părinţii mei, iar ei de la bunicii şi străbunicii mei. Surorile străbunicului meu, fiind învăţătoare, s-au refugiat în 1944 împreună cu familiile lor în România. Străbunicul meu s-a dus să-şi ia fiul de la liceu din alt oraş, dar când au ajuns acasă, linia frontului era închisă. Aşa se face că o parte din familie s-a stabilit în România, iar noi am rămas în Republica Moldova. Nu vreau să evoc aici istoria familiei mele, pe care am ascultat-o de nenumărate ori de la bunici, despre toate nenorocirile şi bucuriile prin care au trecut. Dar ţin minte foarte bine ziua când bunicul a venit foarte mândru că şi-a redobândit cetăţenia româna. Şi eu am învăţat de la străbunicii şi bunicii mei, că noi suntem români, iar istoria aşa a vrut, să ne despartă în două ţări- România şi Republica Moldova. Aşa că pentru mine a juca pentru România sau pentru Republica Moldova nu e nimic altceva decât a juca pentru ţara mea şi nu consider aceasta ca fiind o schimbare prea mare în viaţă. Cât despre Moldova, acolo am obţinut tot ce mi-am propus: am fost numărul unu feminin pe lista Elo, am fost dublă campioană de senioare, am jucat în echipa olimpică. Acum, odată cu trecerea pe lista FIDE a României am noi ambiţii, noi ţeluri de atins. În al doilea rând, m-a tentat colaborarea pe plan şahist cu domnul Manole Vasile, care are o bogată experienţă ca antrenor, mai ales în şahul feminin.   Când şi cum ai început şahul (ca joc şi apoi ca sport de performanţă) ? Prima dată am intrat în lumea şahului pe la 5 ani, când bunicul mi-a dăruit o tablă mică de şah şi nişte piese făcute chiar de el. Îmi amintesc că  vreo jumătate din vara aceea mi-am petrecut-o în faţa acelei table, rezolvând probleme de mat într-o mutare. Apoi am început să practic şahul în clasa întâi, sub îndrumarea domnului Nicolae Madan. Dumnealui i-a convins pe părinţii mei să-mi permită să vin la antrenamente. La început, mama nu prea era de acord cu noul meu hobby, fiindcă nu aveam timp pentru a-mi face temele de la şcoală (ajungeam acasă pe la ora 20) din cauza activităţilor în care eram antrenată, luam ore de dans, engleză şi de pian. Atât profesorul meu de pian, cât şi mama, au fost devastaţi când le-am zis că renunţ la orele de pian în favoarea şahului. Într-un an am obţinut categoria întâi,ceea ce i-a şi convins pe părinţi că am făcut o alegere corectă.   Ce amintiri păstrezi de la prima ta participare la un Campionat European de junioare la numai 9 ani ? Primul meu Campionat European a fost în 2002 (la nici nouă ani împliniţi), pe litoralul Spaniei. Îmi amintesc că eram foarte entuziasmată că urma să zbor cu avionul, dar zborul nostru a fost amânat şi a trebuit să aşteptăm câteva ore bune în aeroport. La hotel am ajuns spre dimineaţă, a doua zi urmând să joc. Dar la rundă am reuşit totuşi să mă concentrez şi să obţin o victorie foarte importantă pentru mine (chiar ţin minte şi deschiderea care s-a jucat - Italiana), prima victorie la un concurs internaţional.Am avut o evoluţie bună, clasându-mă pe locul 7, ceea ce m-a ambiţionat să mă aplec asupra şahului şi mai mult, pentru a obţine o medalie. Îmi amintesc că mama mi-o dădea ca exemplu pe Alina Motoc, care a devenit în acel an campioană europeană.   Triplă campioană mondială la elevi, cât de mare pondere a avut în palmaresul tău această competiţie ? Obţinerea titlului de campioană mondială şcolară a însemnat foarte mult pentru mine,mi-a dat multă încredere în forţele proprii.Este imperativ necesar să ne cunoaştem propriul potenţial, să ne cunoaştem pe noi înşine cât mai profund.”Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte zeii” – aşa spunea Socrate.  Atunci am simţit pentru prima dată cum e să ştii că eşti cea mai bună. Chiar dacă unii spun că obţinând un succes te relaxezi, eu am simţit un flux de energie inimaginabil, ceea ce m-a şi ajutat să trec peste o perioadă dificilă din cariera mea de şahistă (în 2004, antrenorul meu de atunci, d-nul Alexei Furtună a plecat cu familia în Rusia, eu rămânând pentru câteva luni să lucrez singură, abia apoi a început colaborarea mea cu marele maestru Vasile Sănduleac).   Ai obţinut titlul de maestră internaţională la numai 15 ani, după Campionatul European de la Plovdiv 2008. Tot în anul 2008 ai câştigat Campionatul internaţional al Bulgariei pentru senioare. Ce au însemnat aceste reuşite ? Anul 2008 a fost unul foarte fructuos pentru mine, am ajuns de la ratingul de 2106 la 2300. La Campionatul European de senioare am obţinut ca performanţă ELO al treilea rezultat (diferenţa de puncte dintre ratingul meu de 2106 şi performanţa de 2358 fiind a treia din turneu). Cred că succesul meu s-a datorat antrenamentelor sistematice cu maestrul internaţional Boris Itkis şi celor câteva cantonamente cu marele maestru Dmitri Svetushkin. Îmi amintesc că încercam să joc strict după principiile fundamentale ale şahului (dezvoltare, centru etc.). Anul 2008 a marcat intrarea mea în şahul „matur”. Atunci am simţit pentru  prima dată gustul victoriilor în faţa şahistelor titrate. Anume după aceste două concursuri am hotărât că vreau să fac performanţă în şah, să ajung mare maestră şi în viitor să lupt, de ce nu, pentru calificarea la Campionatul Mondial.    La prima (şi singura) ta Olimpiadă, Dresda 2008, ai realizat un rezultat de excepţie: 8,5 puncte din 11 pe masa 4 a echipei Moldovei. Cum s-a produs acest succes ? Olimpiada din 2008 a fost o experienţă uimitoare, am simţit cu adevărat ce înseamnă spiritul de echipă. Eram foarte ambiţionată să obţin o medalie olimpică la masa mea şi să le demonstrez tuturor că succesele obţinute la Europenele de senioare şi la Campionatul Bulgariei nu au fost întâmplătoare. Consider că un factor important, pe lângă antrenamentele de şah zilnice, a fost pregătirea fizică, Olimpiada fiind un concurs foarte obositor, rezistenţa a fost crucială, mai ales că echipa noastră practic nu avea o jucătoare de rezervă. Înainte de concurs am început să fac antrenamente fizice pentru rezistenţă (recordul meu a fost parcurgerea distanţei de 15 km în 2 ore). În general, îmi plac foarte mult concursurile pe echipe, la ele, în opinia mea, contând foarte mult confortul psihologic. Mă înţelegeam foarte bine cu colegele mele de echipă şi încercam mereu să ne susţinem una pe alta, indiferent de rezultat.   Ai fost de două ori campioană de senioare a Moldovei, în anii 2007 şi 2008. Cât de puternică a fost concurenţa ? Pentru prima dată am devenit campioana Moldovei la 14 ani, celelalte participante fiind mult mai mari decât mine. Deşi în acel an nu au participat membrele echipei olimpice, a fost o luptă acerbă, unde totul a fost hotărât de rezultatele din ultima rundă. Însă în 2008 am ocupat destul de lejer locul 1 în Campionat, făcând doar trei remize şi celelalte partide câştigându-le. După ce am participat anul acesta la Campionatul României de senioare, îmi dau seama că mai am de lucru până voi putea obţine acelaşi titlu şi în România.   Două locuri foarte bune la Campionatele Mondiale de junioare: 6 în 2004 şi 7 în 2009. Ce te-a despărţit de medalie ? În 2004, la Mondialele din Creta (Grecia), îmi ajungea o remiză în ultima rundă pentru a obţine medalia de argint, dar am cedat psihic, nu eram pregătită pentru o presiune atât de mare. Anul trecut, la Campionatul din Turcia am obţinut o victorie foarte importantă în penultima rundă, iar în ultima rundă aveam nevoie de câştig pentru medalia de argint, cu remiză împărţeam locul 3-6 (dar departajarea făcându-se nu după Buchholz, ci după performanţa Elo ieşeam nu pe 3, ci pe 5). Partida a fost foarte tensionată, adversara mi-a propus remiză de două ori, dar am refuzat-o (mă gândeam că nu e mare diferenţă între locul 5 şi 7 şi am încercat să risc pentru medalia de argint). Din păcate, am pierdut şi am ieşit pe 7. Nu mi-a ajuns obiectivitatea, forţând o poziţie complet egală, dar mi-am tras concluziile necesare şi sper ca anul acesta să obţin în sfârşit medalia mult-râvnită.   Te-aş ruga să faci o paralelă între Chişinău şi Iaşi. Ambele oraşe au făcut parte din Moldova de pe timpuri, acum despărţindu-le doar Prutul. Amândouă sunt foarte frumoase, cu multe spaţii verzi. Cu Iaşiul sunt familiarizată încă de mică (mama a avut o mătuşă în Iaşi, la care am venit de mai multe ori), nemaizicând de nenumăratele Memoriale Mihail Sadoveanu pe care le-am jucat aici, aşa că nu mi-a fost dificil să mă adaptez. Consider că suntem toţi români, doar că istoria a hotărât altfel, de fapt cei care au făcut istoria.   Cum te-ai acomodat din punct de vedere şcolar şi social în noul tău oraş ? În prezent, sunt elevă în clasa a X-a la Liceul cu Program Sportiv. Cu şcoala nu am avut niciodată probleme, fiind mereu eminentă (clasa a IX-a am terminat-o cu media 9.90). Nici aici nu am vrut să fac o excepţie, am doar note de 10, rareori mai iau câte un 9. Cu colegii mă înţeleg bine şi am noroc de nişte profesori foarte înţelegători, care închid ochii la absenţele mele, atâta timp cât recuperez totul. Mă înţeleg foarte bine şi cu colegii mei de la clubul „Politehnica Iaşi”. Am fost plăcut surprinsă de relaţia de prietenie dintre fetele aparent concurente  (Alina Motoc, Iozefina Păuleţ, Smaranda Pădurariu) cultivată de domnul Manole. M-au primit foarte bine în cercul lor şi mă bucură faptul că îşi împart vasta experienţă cu mine.   Ai lucrat fructuos timp de 5 ani cu maestrul internaţional Boris Itkis. Care sunt secretele acestei colaborări de succes? Cu domnul Boris Itkis mă înţeleg foarte bine, colaborăm din 2005, acum dumnealui practic făcând  parte din familia mea. Domnul Boris are o experienţă şahistă foarte mare şi este un jucător bun. Practic, dumnealui m-a adus la nivelul de maestră internaţională. Acum,de fiecare dată când mă întorc la Chişinău, primul lucru pe care îl fac e să-l sun pe domnul Boris şi să-l invit la un blitz. Niciodată nu m-a refuzat şi mereu terminăm prin a analiza ultimele partide jucate şi de mine şi de dumnealui. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce a făcut şi încă mai face pentru mine.   Căror oameni din şahul moldovenesc simţi că le datorezi ceva deosebit ? În primul rând e domnul Boris Itkis, domnul Dmitri Svetushkin, Raisa şi Boris Nevednichy (cu care am lucrat din 2001 pînă în 2004 şi care mi-au pus baza ca şahistă).   Anul trecut ai fost invitată la Turneul Internaţional feminin al României, „Memorialul Maria Albuleţ”, disputat la Brăila. Cum apreciezi cadrul în care s-a desfăşurat concursul şi comportarea ta ? Participarea în cadrul Memorialului „Maria Albuleţ” a fost o experienţă foarte utilă pentru mine. Îmi pare bine că în România se organizează concursuri puternice feminine, ceea ce în Moldova nici nu există. Organizatorii au făcut o treabă foarte bună,oferindu-ne nişte condiţii excelente (jucam într-o sală foarte frumoasă, cu o arhitectură deosebită). Însă eu nefiind adaptată la clima de iulie din Brăila (unde erau nişte călduri infernale) mi-a fost dificil să rezist. Am ratat câteva poziţii cu avantaj clar, unele chiar cu avantaj material. Plus că era şi un concurs cu jucătoare foarte bune, unde în fiecare partidă se lupta până la ultima picătură de sânge.Atunci am fost iniţiată în şahul feminin românesc şi am înţeles în ce direcţie trebuie să lucrez pentru a ajunge să pot concura cu şahiste de valoare ca Peptan Corina, Cosma Luminiţa etc.   Cum se desfăşoară pregătirea ta în spaţiul şahist ieşean ? Sunt foarte încântată de antrenamentele de la Iaşi, atâta timp cât  lucrez cu antrenori ca Vasile Manole, Vlad Ungureanu, Vladimir Danilov. Este foarte interesant să lucrezi cu nişte persoane atât de ambiţioase şi unite de pasiunea lor pentru şah, dar totuşi în plan şahist total diferite. Am stabilit punctele mele mai slabe şi lucrăm pentru a le perfecţiona. Primele roade ale colaborării noastre sunt rezultatele obţinute de mine la Campionatele Naţionale de junioare, sper să urmeze altele la fel de bune şi la următoarele competiţii.   Consideri că după perioada restrictivă impusă de FIDE pentru transferurile interţări, vei fi aptă să joci în echipa naţională a României ? Acesta este scopul meu - de a ajunge în lotul naţional al României. Acum lucrez mult pentru a-mi perfecţiona jocul. După cantonamentul din Snagov, am înţeles cum se lucrează în România şi am început şi eu să am idei noi pentru pregătirea mea. Planific să particip vara într-o serie de concursuri în afara ţării, ca să pot aprecia rezultatele muncii mele. Sper să-mi readuc ratingul înapoi la 2300 (în perioada martie-aprilie mi-am ridicat ratingul cu 33 de puncte, acum urmând să am aproximativ 2255). Cât despre echipa naţională a României, voi face tot ce depinde de mine pentru a fi la un nivel destul de înalt pentru a fi acceptată în rândurile ei. Totuşi, pentru mine reuşita nu înseamnă să obţii totul, întotdeauna, imediat şi prin orice mijloace. Reuşita nu înseamnă totul sau nimic, 1 sau 0, ea se obţine în timp. Reuşita, pentru mine, înseamnă o dinamică de progres.   Ce preocupări extraşahiste ai ? Îmi place foarte mult sportul, mai ales alergările de rezistenţă, pe care le practic regulat. Am o pasiune, încă de mică, pentru limba engleză (anul trecut chiar am câştigat un concurs organizat de The American Councils pentru un an de studii în SUA, dar am renunţat la el în favoarea şahului). Îmi place să citesc, nu există turneu la care să nu am o carte cu mine. Mai nou, îmi plac cărţile din literatura clasică japoneză şi indiană.   Te rog să prezinţi în câteva cuvinte şi performanţele surorii tale, Elena. Cum se manifestă emulaţia dintre voi ? În anul 2005, Elena a obţinut o medalie de argint la Campionatele Mondiale pentru elevi. Este multiplă campioană a Moldovei de juniori. Participă regulat la Campionatele Europene şi Mondiale de juniori (anul trecut la Mondiale nu i-a ajuns o remiză în ultima rundă pentru a intra în primii 5, dacă ar fi câştigat lua o medalie; aşa a ieşit pe 9). A participat la nenumărate concursuri pentru copii în România şi Ucraina, unde s-a clasat în primele locuri. Ne înţelegem foarte bine, suntem cele mai bune prietene şi ne spunem absolut totul. Este o fire creativă, pasionată de istorie şi biologie.Poate să-ţi povesteasca ore în şir despre o floare, o plantă sau un gândăcel. Îi place foarte mult să citească. Nu-i scapă nici o carte din cele pe care le citesc eu sau cineva din familie. Îi place şi să deseneze.Acum scrie un roman fantastic – lucrează la el de doi ani. A scris deja 120 pagini. Recent şi-a facut un cont pe wordpress.com (www.anewworldstory.wordpress.com), unde îşi postează în timpul liber pagini din carte. Printre toate aceste pasiuni mai reuşeşte să fie eminentă şi la şcoală. Este foarte sociabilă, are mulţi prieteni interesanţi. Merge la şcoală cu mare plăcere şi este încântată de diriginta ei. Ne-a fost greu să depăşim distanţa care ne desparte, ea fiind la Chişinău, iar eu la Iaşi. Sper în curând să ne mutăm cu toată familia în România, să nu mai fim nevoite să petrecem ore în şir pe skype. În prezent, fiind la Chişinău, ea se antrenează cu maestrul internaţional Ruslan Soltanici. În timpul în care sunt şi eu acasă, lucrăm şi împreună.   Aţi câştigat atât tu, cât şi Elena, în mod autoritar proba de dezlegări de la C.N. juniori Voineasa. Această dublă reuşită se explică printr-o pregătire specială sau aţi participat în Moldova la mai multe concursuri de acest gen ? La un concurs de dezlegări am participat şi Elena şi eu pentru prima dată, însă avem o bogată experienţă în rezolvarea studiilor (cred că Elena a rezolvat chiar mai multe decât mine - vreo 400, are o bază specială cu 1000 de studii, pe care ni le-a recomandat să le rezolvăm marele maestru Viktor Komliakov, cu care am făcut cunoştinţă la Olimpiada din Dresda, dumnealui fiind antrenorul echipei masculine a Republicii Moldova). În general, eu pun accent pe rezolvarea poziţiilor complicate şi a studiilor. Elena mă tachinează până acum că a luat cu 1,5 puncte mai mult decât mine la dezlegări... Cred că în vacanţa care urmează voi rezolva şi eu studii, ca s-o ajung din urmă.   Care a fost, în formarea ta, proporţia dintre cultura română şi cultura (mare) rusă ? Cultura română este cea în care am fost educată. Este una foarte frumoasă şi ţin mult la ea, îmi plac foarte mult scriitori ca Eliade sau Sadoveanu. Respect foarte mult opera lui Eminescu, Alecsandri, Bacovia. Studiile din clasele I-VI mi le-am făcut la liceul „Prometeu”, unicul liceu din Moldova cu profesori din România şi cu program de studiu identic cu cel român. Însă nu pot nega influenţa exercitată asupra mea de marea cultură rusească, care este una din cele mai bogate din întreaga lume. Este un avantaj foarte mare faptul că ştiu la perfecţie limba rusă, mai ales în plan şahist, atâta timp cât mai toată literatura de specialitate în şah e în rusă.   În scurt timp vei pleca, împreună cu familia, într-o excursie în Egipt. Care este experienţa geografică pe care ai simţit că te-a marcat cel mai mult ? Am început să particip la concursuri prin toată Europa încă din 2002, am vizitat o groază de ţări, însă cel mai mult mi-a plăcut Italia, în special Roma, pe care am vizitat-o anul trecut, după Campionatul European de junioare. M-a impresionat în special arhitectura ei. Frumuseţea oraşului este inimaginabilă. E uimitor să vizitezi locurile de la care  au pornit atâtea destine excepţionale ale antichităţii, de la marii împăraţi romani la martiri ai credinţei creştine, care prin voinţa curajul sau geniul lor au schimbat cursul istoriei. Nu pot să nu menţionez faptul că anume în imperiul roman a domnit primul împărat creştin... Este uimitor cum un oraş vechi, o cumpănă a culturii europene, poate fi în acelaşi timp un oraş foarte modern cu construcţii ingenioase. Dintotdeauna am crezut că acolo fiecare pietricică, fiecare clădire din vremuri de mult apuse ascunde în sine multe date din istoria antică, până acum învăluite în mister... Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, aprilie 2010 © Federaţia Română de Şah Precizăm că opiniile exprimate aparţin în totalitate celor intervievaţi şi nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Şah