Album foto MM Elena-Luminița Cosma

Interviu cu Marea Maestră Elena-Luminiţa Cosma

Începuturile afirmării tale şahiste se leagă de un club intrat în istorie: Calculatorul Bucureşti. Care au fost antrenorii de acolo ce au contribuit la formarea ta ? Primul meu antrenor a fost domnul Mihai Caragea. Deşi au trecut peste 25 de ani, îmi amintesc şi acum unele dintre antrenamentele cu dânsul. Am lucrat apoi cu domnul Paul Segheato. Trebuie să-l menţionez şi pe domnul Sorin Graţianu, preşedintele clubului Calculatorul, care a fost mereu alături de mine, chiar şi după desfiinţarea echipei. In 1991 am plecat de la Calculatorul. Am lucrat o scurtă perioadă cu domnul Mihai Ghindă şi apoi am început să colaborez cu domnul Valentin Stoica, care era antrenor federal la acea vreme. Din 1994 mă pregătesc cu soţul meu Ionuţ, dar beneficiem amândoi chiar şi acum de experienţa şi erudiţia domnului Stoica, dânsul fiind antrenorul clubului nostru, ACS Şah Apa Nova.   După un baraj pierdut în faţa Corinei Peptan în ediţia 1991, Elena-Luminiţa Radu devenea în 1992 campioană naţională de senioare. Ce amintiri păstrezi de la această victorie ? Anul 1991 nu a fost un an prea bun pentru mine, dar 1992 mi-a adus multe reuşite. A fost ultimul meu an de juniorat şi, după două medalii la Europenele şi Mondialele de junioare, locul 1 la finala de senioare a venit ca o încununare a unui an excelent. Cred că această finală a fost şi ultimul meu turneu jucat în vechiul sediu din str. Oţetari al Federaţiei.   Un bilanţ strălucit la Campionatele Mondiale de junioare: 1 medalie de aur şi 3 de argint, între 1988-1992 (la care se adaugă 1 bronz european obţinut în 1992). Care a fost povestea titlului mondial câştigat la Singapore în 1990 ? La Campionatul Mondial din Singapore am avut un moment dificil pe la mijlocul turneului, când am pierdut o partidă la Adrienn Csoke. Am reuşit să revin şi, datorită unui scor progresiv mai bun, mi-am asigurat titlul mondial cu o remiză scurtă în ultima rundă.   După salba de medalii obţinută ca junioară, cum a decurs trecerea la seniorat ? Trecerea la senioare am făcut-o... din vremea junioratului. Am jucat prima mea finală naţională de senioare în 1985 (la nici 14 ani), iar titlul naţional la senioare l-am obţinut în ultimul an de juniorat. La 18 ani am participat la prima mea Olimpiadă.   Care a fost drumul spre dobândirea titlului de mare maestră ? Mi-am făcut primele două norme de mare maestră câştigând două turnee închise în Timişoara şi Bucureşti, iar ultima normă mi-am făcut-o la Olimpiada de la Moscova 1994, unde am şi obţinut titlul. Înainte de meciul cu China de la Moscova, am calculat cu domnul Savin, care arbitra la Olimpiadă, şi am văzut că dacă jucam cu Xie Jun îmi făceam norma indiferent de rezultat. Aşa că am intrat pe prima masă (eu fiind masa a doua în echipă), am pierdut, dar mi-am făcut ultima normă !   Trei victorii consecutive la Val Thorens (1991-1993), iar apoi alte câteva… Ce te inspiră în această localitate franceză ? Am amintiri foarte plăcute de la Val Thorens. In 1991 am jucat aici primul meu turneu din Franţa. Este staţiunea aflată la cea mai mare altitudine din Europa (2300 m.) şi, deşi este foarte căutată mai ales iarna, pot să spun că este la fel de frumoasă şi vara.   Câteva cuvinte despre interzonalul 1995, inclusiv calificarea la el ? Calificarea la interzonal nu a fost uşoară. In zonalul de la Nadole (Polonia) am ieşit pe 3-5, la egalitate cu A. Stefanova şi S .Alexieva-Collas; ca urmare a trebuit să joc un baraj fiindcă doar două locuri mergeau la interzonal. Am jucat barajul în Bulgaria la două săptămâni după ce m-am căsătorit, am ieşit pe locul 2, după Stefanova, şi m-am calificat. Interzonalul de la Chişinău nu a fost prea reuşit pentru mine, dar mi-a arătat unde mai aveam de lucrat.   Un argint şi un bronz obţinut cu echipa României la Europenele din 1997 (Croaţia) şi 1999 (Georgia). Cât de aproape a fost titlul european ? Deşi în Croaţia am luat argintul, cred că am fost mult mai aproape de aur în Georgia. Cu o jumătate de punct în plus în ultima rundă, eram pe locul 1...   Wuppertal 1998: AEM Luxten câştigă, cu tine în componenţă, Cupa Cluburilor Europene pe echipe, realizând cea mai bună performanţă din istoria participărilor româneşti la această competiţie. Care au fost premisele acestui rezultat şi ce şanse sunt să se repete în acest an la Kallithea (unde vei participa din nou) ? AEM avea o echipă foarte puternică de fete, cu Corina Peptan, Cristina Foişor şi Natasha Zhukova. La Cupa Campionilor Europeni se juca la patru mese şi mi s-a propus să joc pentru AEM această competiţie. Eram  trei dintre jucătoarele echipei olimpice a României, plus Zhukova din echipa olimpică ucraineană. Drumul spre finală nu a fost chiar simplu, dar acolo ne-am impus destul de clar (3-1, dacă nu mă înşel). Sper ca şi la Kallithea să obţinem un loc cât mai bun !   Eşti campioana naţională en-titre la blitz, succes obţinut anul trecut la Amara. Cum priveşti acest rezultat din perspectiva unei complementarităţi cu şahul practic ? Consider că blitz-ul trebuie să facă parte din pregătirea oricărui jucător, pentru că se întâmplă destul de frecvent să se ajungă în criză de timp. Mă bucur că Federaţia organizează de câţiva ani şi campionate naţionale de blitz şi de şah rapid, pentru că mult timp n-am putut să joc astfel de turnee decât în străinătate.   Ai evoluat la şase Olimpiade consecutive, între anii 1990-2000, obţinând în 1998 la Elista medalia de argint pe masa 3. Dincolo de acest rezultat, care dintre ediţiile la care ai participat ţi-a oferit un sentiment mai mare de împlinire ? Fiecare participare la Olimpiadă mi-a adus satisfacţii. Probabil că Olimpiada de la Moscova din 1994 a reprezentat un vârf şahist, pentru că aici echipa noastră a fost cel mai aproape de podium (am ieşit pe locul 3-4 la egalitate, dar pe locul 4 după coeficientul de departajare) şi tot aici am obţinut titlul de mare maestră. Dar nu pot să uit nici prima Olimpiadă (Novi Sad) unde i-am văzut prima dată în carne şi oase pe cei mai buni şahişti din lume, nu pot să uit nici Olimpiada de la Erevan unde am jucat pe podium alături de Kasparov, nu pot să uit Olimpiada de la Elista, unde am obţinut acea medalie pe masa 3, sau Olimpiada de la Istanbul unde am evoluat şi eu şi soţul meu pentru România.   Cu ce stare de spirit vei reveni în echipa olimpică la apropiata competiţie mondială de la Dresda, după opt ani de absenţă ? Sunt optimistă şi sper să obţinem un rezultat cât mai bun.   La C.E. Plovdiv 2008 ai realizat cel mai bun rezultat dintre jucătoarele române. Ce consideri că ţi-a lipsit pentru a accede în baraj ? Pauza mea competiţională de dinaintea Europenelor a fost cam mare, iar asta s-a văzut în începutul mai prost de la Plovdiv. Am recuperat pe parcurs şi, poate dacă ar mai fi fost 1-2 runde în plus, prindeam barajul.   Alături de Ionuţ Cosma, alcătuiţi de ani buni una dintre familiile şahiste de frunte ale acestui sport în România. Veţi preda această ştafetă şi copiilor voştri ? Dacă fetele noastre ar manifesta un interes mai mare pentru şah, am încerca să le învăţăm, dar deocamdată preocupările lor sunt în foarte mare măsură extraşahiste.   În ce măsură consideri că ai o vocaţie pedagogică, menită să transmită marile acumulări pe care le-ai făcut ? Nu ştiu în ce măsură am vocaţie pedagogică, pentru că nu am avut decât rare ocazii de a antrena. Puţinele persoane cu care am lucrat nu s-au plâns, dimpotrivă, m-au mai solicitat.   Ai fost tentată să practici şi profesiunea în care eşti licenţiată, cea de inginer automatist ? Nu. Am ales Automatica forţată de faptul că m-am îmbolnăvit de hepatită în clasa a XII-a, boală care m-a ţinut departe de şah şi şcoală câteva luni. Matematica a fost materia mea preferată, dar din cauza că nu am fost foarte stăpână pe materia de admitere la Facultatea de Matematică am ales Politehnica, unde admiterea se baza în principal pe matematica şi fizica din treapta a II-a de liceu.   În 1989 ai susţinut la Bucureşti un meci (terminat la egalitate, 1-1) în faţa chinezoaicei Xie Jun, care după doi ani avea să devină campioană mondială (detronând-o pe inexpugnabila Maia Ciburdanidze). Care a fost contextul acelei întâlniri ? Xie Jun s-a aflat în vizită în România şi a dorit să joace un meci de pregătire cu cineva. Mi s-a propus mie şi am acceptat.   Cine este adversara de care te-ai temut cel mai mult ? Nu m-am temut şi nu mă tem de nimeni.   Care sunt preocupările tale de timp liber ? Muzica, filmele (de exemplu „Parfum de femeie” cu Al Pacino sau „Midnight Run” cu Robert de Niro), literatura (în special beletristica), cuvintele încrucişate (revista „Rebus”) şi, mai nou, sudoku.   Cum consideri că va influenţa evoluţia şahului feminin prezenţa tot mai incisivă a jucătoarelor în concursuri open, în contrast cu împuţinarea turneelor dedicate exclusiv lor ? Restrângerea turneelor feminine şi implicit a premiilor a avut ca efect o participare şi o determinare mai mare a şahistelor în open-uri. Jucând turnee mai puternice e normal ca şahul feminin să se dezvolte. Se vede deja din lista Elo, unde după Judith Polgar sunt Humpy Koneru cu peste 2600 şi zece alte jucătoare peste 2500. In zece ani media Elo a jucătoarelor din top 50 feminin a crescut cu aproximativ 50 de puncte !   Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, septembrie 2008 © Federaţia Română de Şah Precizăm că opiniile exprimate aparţin în totalitate celor intervievaţi şi nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Şah.