Logo F.R.Sah    
 
Pagina principală Interviul lunii Martie 2008
 
Interviul luniiFoto Album foto MM Alexandra Nicolau
Interviu cu Marea Maestră Alexandra Nicolau-Van der Mije
Pentru alegerea șahului ca domeniu căruia să vă dedicați, ce rol a avut mediul familial în care v-ați format ?
Am învățat să joc șah la vârsta de șase ani de la fratele meu. Am jucat în familie până m-am înscris la Palatul Pionierilor la cercul de aeromodele ! Trecând într-o zi prin fața cercului de șah, am intrat și am jucat cu alți copii. Profesor era maestrul Traian Ichim, campionul României în 1947, care m-a convins să devin membră a cercului. Jucam cu convingere, colegi mai mari erau Mircea Pavlov, Gentser, Joița și alții. Se organizau campionate, era foarte plăcut.

Ați alcătuit la echipa Constructorul București, ani la rând, un tandem invincibil cu Margareta Teodorescu.
La vârsta de 14 ani am devenit membră a clubului Constructorul, sub egida domnului Silbermann, care m-a învățat mult, arătându-mi studii, poziții și care îmi vorbea în fiecare zi de Lasker [de al cărui nume nu vreau să mai aud] și de Goethe [de asemeni, au trecut ani ca să pot înțelege pe acest scriitor imens]. Pentru mine era o onoare să fiu în echipă cu Victor Ciocâltea, Voiculescu, Stanciu și alți maeștri. In echipa feminină era doamna Rodica Manolescu. Mai târziu a venit Margareta Teodorescu, cu care am făcut un tandem aproape imbatabil [10 titluri]. Eram o echipă foarte unită și cu Margareta m-am înțeles excepțional [o tachinam că noi două eram mai des împreună decât ea cu soțul ei]. Antrenamente, semifinala pe echipe, finala, cantonamente. Am avut mari neplăceri că nu am trecut la echipa Universitatea, deoarece eram studentă la limba chineză.

Ce loc ocupă în bogatul dvs. palmares turneele candidatelor din 1961 (Vrnjacka Banja) și 1967 (Subotica) ?
Turneele interzonale din Vrnjacka Banja sau Subotica, la care am participat, se numeau Turneele Candidatelor, pentru că prima în clasament avea dreptul să joace cu campioana mondială, dar nu erau ceea ce numim noi șahiștii "Turneul Candidatelor", era numai situația incipientă a șahului feminin mondial.

Ați obținut procentaje excepționale la Olimpiadele din 1963 și 1966 (de peste 80 %), situându-vă de fiecare dată pe locul 2 la masa 1. Care sunt factorii care au contribuit decisiv la aceste două rezultate ?
In jurul anului 1963, antrenorul meu a devenit Sergiu Samarian, un bun prieten, care m-a ajutat mult, atât în șah, cât și în evoluția generală. De asemenea, am avut plăcerea să joc sute de blitzuri cu cei mai buni jucători români, mult mai tari ca mine. Din 1960 am început să particip la turnee și meciuri internaționale. Primul turneu interzonal l-am jucat în 1961, la Vrnjacka Banja. In total am jucat 5 turnee interzonale și șapte Olimpiade. Am câștigat, singură sau la egalitate,16 turnee internaționale și de 21 ori am ieșit pe locul 2 sau 3. Sunt deosebit de mândră pentru cele trei victorii de la Belgrad, singură sau la egalitate, în compania elitei mondiale și de la Tbilisi în 1970. Trebuie să amintesc și titlurile de campioană național㠖 6 în România și 5 în Olanda.
La Olimpiade, cele jucate pentru România, am obținut la Split-masa 1[10 din 12], Oberhausen – masa 1[8 din 10], Skoplje – masa 2 !![7 din 9]. Nu au existat, decât după 1972, medalii pe mese la Olimpiade. S-a scris în cărți sau în reviste despre rezultate, am avut un premiu de la Tito, dar nu medalii. Așa că medaliile de aur, argint sau bronz, la Olimpiade, pentru rezultate individuale, au apărut mai târziu.

Într-un articol de pe site-ul chessbase apăreți într-o fotografie alături de Nona Gaprindashvili, pe care ați învins-o într-o partidă memorabilă la Olimpiada din 1966. Care este, în opinia dvs., însemnătatea acestei jucătoare în istoria șahului mondial ?
Am avut  o campioană mondială - Nona Gaprindashvili - care era de o clasă aparte, având un nivel șahist mult mai ridicat în comparație cu noi. In 1971 Nona a câștigat turneul de la Belgrad cu 13 puncte din 13 partide, eu am avut 10 puncte, pe locul 2.

Victoria pe care ați repurtat-o în 1966 la Wijk aan Zee a prefigurat într-un fel sau altul stabilirea dvs. în Olanda după aproape un deceniu ?
Turneele din Olanda au fost șocul vietii mele. Țara mi-a făcut o impresie colosală. Ani de zile, când nu mai puteam să rezist la Bucuresti, mergeam în apropierea clădirii unde era KLM, spre libertate. Pe urmă, după ce am rămas în Olanda, l-am cunoscut pe soțul meu, ceea ce a fost o mare revelație, de data asta pe plan uman. Am câștigat de cinci ori, singură sau la egalitate, turneul Hoogoven.

De ce ați absentat din echipa olimpică a României la Lublin ?
In 1969, prin rezultatele avute, aveam locul 5 la Elo, în clasamentul mondial, dar am fost suspendată, nejucând zonalul și Olimpiada de la Lublin. Suspendarea a durat zece luni, din păcate nu îmi mai aduc aminte numele „luminii” care m-a suspendat. Era un nou vicepreședinte al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, care avea oroare de oameni civilizați. Cazul meu a ajuns și la CAER.

Ce v-a lipsit la turneul interzonal din 1976 pentru a accede la meciurile candidatelor ?
In 1976 mi-a lipsit încrederea în propriile posibilități ca să ajung la Turneul Candidatelor. In fond, atunci am considerat-o pe Lemaciko mai bună ca mine.

La ce nivel era șahul feminin olandez în momentul în care ați făcut joncțiunea cu el ?
Când am sosit în Olanda, nivelul șahului feminin era foarte modest, doamna Corry Vreeken fiind singura concurentă.

La Olimpiada de la Haifa din 1976 ați făcut parte din echipa Olandei. Cât de lungă a fost activitatea dvs. competițională la vârf în această țară ?
Eu am jucat până în 1988, dar în fapt consider 1980 ca ultimul meu an serios de șah. In 1980 am câștigat  turneul internațional Cala Galdana, la egalitate cu Garcia, înaintea lui Akhmilovskaia și Veroczi. După aceea am jucat ca amatoare, din când în când cu sclipiri. Exemplu: locul 3 la Hyeres, mare open feminin, după Gaprindashvili și Semionova, înaintea jucătoarelor din Est.

În ultimii ani ați jucat în Campionatul olandez pe echipe. Nu v-au atras competițiile de veterane, în care șahiste din generația dvs., precum Hanna Erenska sau Elena Fatalibekova, au rezultate deosebite ?
Acum joc în fiecare joi în campionatul clubului meu. După mine, e greu, dacă nu ești genial, să ai rezultate excelente după vârsta de 40 ani !

Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, martie 2008
© Federația Română de Șah
Acest interviu poate fi citit in limba engleza pe prestigiosul site www.chessvista.com.
Precizăm că opiniile exprimate aparțin în totalitate celor intervievați și nu reprezintă la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Șah.

 
 
  Rezoluție minimă recomandată 1024x768
IEIE 7 Firefox 3

 
 
 

Data lansării: 15 mai 2006